Armata te face bărbat. Așa crede o mare parte din populație care își dă odrasla în serviciul militar. Care nu încearcă să obțină certificate medicale cu o groază de boli, inclusiv și mintale și care nu dă un ban pe studii. Lucru la câmp pentru bărbați este din plin.
Statul plătește pentru un recrut 30 lei pe zi. Îl hrănește, îi dă uniformă, arme și îl învață să apere țara. De cine? De potențialii dușmani. Că reali nu prea sunt. Și dacă ar fi, e suficient să strănute spre noi că ne duc apele Nistrului departe. Până una alta recruții salvează porci din viitură și găini din șanțuri. Situații excepționale sunt mai multe decât războaie. Parade aniversare mai rar, dar suficiente pentru a etala grandoarea armatei noastre naționale.
Cu toate astea statul nu se lasă cu una cu două. Vrea să profesionalizeze armata. Să o ridice la standarde internaționale. Câteva mii de oameni să posede super strategii de luptă și să nu rateze nici un glonte. Chiar și în detrimentul serviciului militar. Să treacă la pregătirea militarilor prin contract. Ditamai reformă.
Asta costă? Da! Merită? Greu de spus. Deci revenim la istoria covrigului. Le dăm din contul cui? Le dăm în general? Dacă nu avem armată, va dispărea factorul psihologic al protecției și vom fi invadați de oricine? Vom fi acaparați, subjugați și maltratați în secolul 21 în sânul Europei? Nu prea cred.
Doar vom fi netradiționiști. Reformatori. Inadmisibil pentru noi. C-apoi ce-o să zică alții?
Filed under: De gândit Tagged: armată, decizii, resurse
