EL – persoană importantă în viaţa ei. A apărut spontan şi frumos în gînduri, vise şi dorinţi. Nu’şi poate explica cum de chipul ei se oglindeşte atît de clar peste al lui. Îi este dor de el mai mereu, şi orele care’i despart par a fi veacuri. Trec ore, zile… atracţia, sentimente se sporesc. E confuză uneori doar din cauza unei frici ce o înspăimîntă, poate nu au nici un viitor, însă prezentul alături de el sună perfect, pt k în el găseşte sprijinul de care avea mereu nevoie,cu el se simte şi coplă şi matură în acelaşi timp.. căci doar cu el poate fredona ” Boschetar ” la 12 noaptea la telefon… el e cel care o aşteaptă pauzele la şcoală pt a o săruta pe frunte ( simte el că ei îi place la nebunie asta ). 
Alături de el se simte protejată şi în siguranţă, împăcată şi liniştită.Îl doreşte alături dimineţi şi seri la rînd, îşi doreşte ca ea să fie cea care să îl poată trezi dimineţile cu cu săruturi tandre şu cu un ” bună dimineaţa ” din repertuarul lor, poate e prea devreme de visat, însă doar aşa se poate resemna cu gîndul că trebuie să preţuiască fiecare secundă, minut şi clipă pentrecută alături de el.
Ploaia e cea care o duce mereu cu gîndul la el.
