S-a născut la Moscova (1963). Absolventă a Colegiului „Şnitke” şi a Academiei de Muzică „Gnesin”, specialitatea Istoria muzicii. Până la 18 ani, cu binecuvântarea celebrului compozitor Aram Haciaturian (Baletul „Spartacus” cu „Dansul săbiilor”!) se pregătea pentru o carieră de compozitor. A activat ca ghid la Casa-muzeu „Şaleapin”, publicând eseuri muzicologice. Circa 10 ani a cântat într-un cor bisericesc, concomitent conducând atelierul de creaţie literară pentru copii „Stelele Zodiacului”. Începe să scrie versuri la vârsta de 20 de ani, primul grupaj publicându-l în revista „Iunost” (Tinereţea). Ajunge populară după ce ziarul „Segodnea” (Azi) îi publică 72 de texte cu o postfaţă de Boris Kuzminski. Evenimentul născu mitul că ceea ce este dat drept poetesa Vera Pavlova nu ar fi decât o mistificaţie. A editat 15 cărţi, printre care: „Animalul ceresc”, 1997; „Limbaj secund”, 1998; „Linia de ruptură”; 2000; „Al patrulea vis”, 2000; „De ambele părţi ale sărutului”, 2004; „Bagaj de mână”, 2004-2005; „Tâmpita înţeleaptă”, 2008; „Femeia. Regulament de utilizare”, 2011.Laureată a Marelui Premiu „Apollon Grigoriev” (2000), a Premiului Special „Cont moscovit” (2003), a Premiului „Antologia” (2006). Poemele sale au fost traduse în peste 20 de limbi.Locuieşte la Moscova şi New York, soţul ei fiind fost diplomat american, actualmente traducător din limba rusă.
* * *
Ei sunt îndrăgostiţi şi fericiţi.El:– Când nu eşti,
mi se parecă pur şi simplu ai ieşitîn camera vecină.Ea:– Când ieşi tuîn camera vecină,mi se parecă nici nu mai eşti.
* * *
Gândul nu s-a copt, dacănu încape în patru rânduri.Iubirea nu s-a copt, dacănu încape într-un singur ah.Versurile n-au reuşit, de-aş începea căuta rima şi a respecta ritmul.Viaţa nu reuşi, dacănu încape într-un da.
* * *
Muza te inspiră când vine.Soţia te inspiră când pleacă.Amanta te inspiră când nu vine.Ai vrea să fac toate astea concomitent?
* * *
Mă ţii în braţe – crezi că m-ai şi prins?Trupul mi-l voi părăsi, coadă de şopârlă.Şi ce îmi căutai tu-ntre picioare,Va trebui să cauţi între stele.
* * *
Pe sfert – ovreicăPe jumătate – muzicianăTrei sferturi – jumătatea ta.Cam cine sunt eu – sută la sută?
* * *
Îţi sărutam mâna.Dar se dovedi că mi-o sărut pe a mea.Zău?Nici să observ!...
* * *
Stăteam în faţa oglinziiînvăţându-mă a spune nu.Nu. Nu. Nu.Dar imaginea oglindită spunea:da.
* * *
Nu atât de meticulos, Doamne!
* * *
Cu cât mai uşoară-i
cu atât mai tandră-i atingerea hipertandră de parcă nici n-ar atinge pieleaînsă continuând să fie atingereîntruchipând tandreţea în stare purăprezicând: pielea-n humă se va prefaceiar tandreţea va deveni căldură şi luminăastfel tandreţe ne pregăteşte decorporalizareaşi ne învaţă să ne rugăm nemuririi
* * *
Eu sunt râma,geniul drumului,eu – stăpânul pământuluipe care îl înghitde el înghiţită fiind,eu – în el, el – în mine,călătorul şi drumul,ieroglifa şi robulploii
* * *
butoanele telefonului aduca mătăniiDoamne iartăe ocupat
* * *
Adormii cu un vers în gură.Mă trezii – nu e, l-am înghiţit.După aia ziua întreagă mă duru burta.
* * *
În loc de spinare ţârcovnicul aretencuiala peretelui de bisericăÎn loc de spinare necuratul areun strat de ciocolată glazuratăPoliticianul în loc de spinare areîncă neucisa blană a ţăriiAmantul în loc de spinare arepartea opusă a Lunii
* * *
o mulţime de cuţitedar taie numai unulo mulţime de pixuridar scrie numai unulo mulţime de bărbaţidar te iubesc doar pe tineîn finepoate ascuţi şi tu cuţitele astea
* * *
Mă îndrăgostii nu până peste urechi – până la brâu.Iar mai sus de brâu – e partea otova cuviincioasă.Dragule, ia palma de pe sânii meide pe partea-mi cea mai neruşinată!
* * *
„Otello” în teatrul umbrelor.Gelozia mai mare decât iubirea.
* * *
La şcoală mă îndrăgosteam de profesori.La universitate înmormântam profesorii.Cam aceasta ar fi şi deosebireadintre învăţământul mediu şi cel superior.
* * *
Tinereţea mi-a dăruit prietene.Maturitatea mi-a dăruit prieteni.Bătrâneţe, eu o să ţi-i dăruiesc ţie.
Traducere şi prezentare Leo Butnaru
