Un francez mi-a spus odată: problema moldovenilor este că sunt prea supuși și docili. Francezii își cunosc drepturile. Ei luptă împotriva nedreptății sociale, politice și economice. Ies în piața, protestează și se impun ca forță.
Moldova se pare că nu doar poartă stigmatul sărăciei, ci și cu o deosebită mândrie coroana umilinței și obedienței.
S-au scumpit tarifele la agentul termic și gaze? Nu avem președinte de 2 ani? Se majorează impozitele? Pensiile sunt mici?
Moldoveanul le acceptă pe toate. Nu protestează, nu reacționează decât în fața televizorului. Stă cuminte și le înghite pe
toate .
Umilința și docilitatea ne caracterizează ca națiune.
Ce putere de negociere și de decizie poate avea o națiune care accepta fără sa crâcnească TOATE condițiile și prevederile impuse de orice agenție, organizație sau instituție internațională? Cât timp va mai trece până vom realiza că nimeni nu ne va proteja drepturile și că NOI suntem cei care trebuie luptăm pentru o viață mai bună și mai echitabilă?
Moldova pare a fi un aluat foarte bun din care se poate face orice: mămăligă, tortă cu fructe, un colac sau o pâine de toate zilele. Suntem priviți ca o țară fără coloană verticală. O poveste de succes fără o carcasă solidă și trainică.
Un francez mi-a spus odată: problema moldovenilor este că sunt prea supuși și docili. Francezii își cunosc drepturile. Ei luptă împotriva nedreptății sociale, politice și economice. Ies în piața, protestează și se impun ca forță.
Îi dau toată dreptate. De câte ori ne-am solidarizat, am reacționat, am protestat, am cerut să fim ascultați și ne-am impus ca o societate integră?
De prea puține ori. Și atunci de ce ne mai plângem?
Cum îți vei așterne așa vei dormi, spune o zicală. Noi ne-am așternut lenjeria umilinței, docilității și toleranței. Și de 20 de ani visăm urât și avem un somn neliniștit.
Buna dimineața, Moldova! Sper că ai dormit bine…
