Toamna în Moldova nu se număra bobocii, ci se recalculează tariful la gaz. An de an, din luna septembrie inevitabil intrăm în zodia gazului.
Deși am fost plecată din țară 4 săptămâni, am dorit să rămân ancorată în realitate moldovenească. Citeam presa regulat, dar fără plăcere.
Știam că stăm destul de prost la capitolul diversitatea știrilor, dar se pare că mass media ca niciodată a arătat cât de
săracă este cu duhul atunci când vine vorba de meniul noutăților. Nu a fost zi, în care să nu citesc despre pericolul inevitabil care paște întreaga societate moldovenească și anume creșterea tarifelor la gaz. În fiecare zi, consumatorul de știri era hrănit până la refuz cu știri șoc : ”Gazele se vor scumpi din nou după ce Rusia a majorat tariful”, ”ANRE consideră necesară scumpirea gazului cu 23,3%”, ”Din octombrie se dă startul scumpirii gazului”.
Cititorul din mine era deja panicat, obosit, iritat și cuprins de o stare alarmantă pe care mi-o inducea presa cu știrile despre gaz. Mi-aș fi dorit să citesc despre pregătirile pentru Sărbătoarea Vinului, despre atragerea investițiilor, despre agricultură.
Toamna în Moldova nu se număra bobocii, ci se recalculează tariful la gaz. An de an, din luna septembrie inevitabil intrăm în zodia gazului.
Toata lumea discută numai despre tarife, majorări, facilități la gaze. Alte teme devin palide și secundare.
Avem un mare handicap. Suntem dependenți de gaz. Dar mă întreb de ce ținem cu tot dinadinsul să amplificăm an de an acest defect, panicând populația la cote maxime cu știri despre gaz? Nu mai sunt alte subiecte interesante și demne de a fi abordate? Chiar am devenit atât de obsedați de această temă, încât nu mai vedem nimic în jur?
În bombardamentul acesta mediatic cu gaze naturale, s-ar fi putut să pierdem evenimente și momente importante și valoroase.
Din păcate timpul nu mai poate fi dat înapoi, iar luna septembrie 2011 va fi trecută în istoria presei ca ”Bombardamentul mediatic cu gaze naturale”.
