Al ritmo de las risas del averino
Entre el fango y la humedad, entre llamas de tinieblas,la fiera humana transita por las caóticas y sombrías gargantas de su subterráneo mundo.Por angostos peldaños trepa hacia la grada del poder.
A su paso lanza tósigo veneno sobre calidoscopios de múltiples 
y simétricos espejos.Su imagen multiplicada, diminuta y asfixiada, reverbera en infinitos 
fragmentos vidriosos, temblores de una danza enajenada al ritmo de la risas del averno.
În ritmul hohotelor de râs ale neantului
Prin noroi și umiditate, printre flăcările ceții,bestia cu chip de om tranzitează trecători de haos și umbredin lumea sa subteranăPe trepte înguste pășește spre  loja puterii.
În calea sa scuipă otrava viscerelor peste caleidoscoape cu multiple 
și simetrice oglinzi.Imaginea sa multiplicată, minusculă și asfixiată,  joacă în infinite 
fragment de sticlă,tremur al unui dans dement în ritimul hohotelor de râs ale neantului.