În acea zi călduroasă de primăvară împăratul Traian se trezi cu o durere spurcată de cap după beția și orgia din noaptea trecută. Oare ce-aș putea face eu interesant astăzi? se gîndi el şi-l strigă pe sfătuitorul său Vitalie.

“Ia să vedem, începu Traian domol. Lupte cu gladiatori am făcut, creştini la lei am dat, de băile romane m-am săturat. M-aş uita la un meci şi aş bea o nefiltrată, dar astea nu au fost inventate încă. Deci ce rămîne de făcut? Corect – pornim război!” “Război, măria ta, strigă aprobator într-un glas Vitalie” (bineînțeles că într-un glas, doar era un singur om).

“Buuun! Ia să ne uităm noi pe hartă, pe cine am mai putea cuceri. Pe gali i-am bătut cu tot cu Asterix şi Gerard Depardieu, triburile germanice le-am căşunat după cum a raportat Russell Crowe, pe saxoni i-am cucerit cu tot cu Arthur și Merlin.”

“A mai rămas o singură zonă împădurită şi muntoasă mai la nord de mare. Numai că parcă nu m-aș băga acolo. Vorbește lumea în sat că ţinutul e bîntuit de vampiri şi de țigani. Dar dă-o încolo de treabă! Noi suntem romani, ce naiba?!” Ce naiba, strigă din nou aprobator Vitalie ca un ecou şi adăugă un Ave Cezar!”

Două ceasuri mai tîrziu un călăreț ieşi în galop din cetatea eternă cu misiunea secretă de a merge mai la nord de Tomis şi de a afla ce popor locuiește acolo, cum se numeşte şi ce hram poartă. A călărit două zile şi două nopți fără întrerupere şi iată-l apropiindu-se de destinaţie. A zărit pe un deal în depărtare un cioban care-și păştea turma, s-a apropiat de el şi l-a întrebat.

“Ave ţie, străine! Du iu spic ingliş?” “Şhi ingliş, uăi?” îi răspunse uitîndu-se într-un ochi ciobanul trăgînd dintr-o ţigare. “De unde te-ai luat, ai chicat din lună?” “Iertare, stimabile, reveni romanul. Aş vrea să ştiu ce popor locuieşte pe aceste meleaguri.” “Da şhi?” îi răspunse din nou ciobanul fiind întrerupt de o oaie care se apropie de ei behăind ceva despre “cel ungurean şi cu cel vrîncean care la apus de soare vor ca să-l omoare…”.

Văzînd că treaba se îngroaşă, iscoada făcu grabnic cale întoarsă spre Roma unde îi relată lui Traian păţania cu lux de amănunte precizînd că cei care trăiesc mai la nord de mare între munţii împăduriţi se numesc daci, se ocupă cu transhumanţa, fumează iarbă şi vorbesc cu oile.