Si sólo fueran signos arbitrarios
creados por mi huésped
asomando por las rendijas
del claro oscuro de mi alma
Quizá...
Aunque la poesía vive
hasta que la memoria se olvide de ella.
Și dacă nu există poezie?
Dacă ar fi doar semne arbitrarefăcute de un oaspete al meuieșit prin deschizăturiledin clarobscurul sufletului
O fi și așa...
Poezia însă e viepână când memoria uită de ea.
