- Parlez-vous français?Un vlăjgan cu gura cascată se apleacă spre mine în autobuz.Fac din cap că nu. Mă mai întreabă o dată. Mai zice ceva de nas, de ochi, de Bordeaux, city, village, apoi mă mai întreabă o dată, sigur nu sunt franţuzoaică? Aşa i se pare.- No, I don't speak French, încerc eu în engleză.- ooo, ingliş, nooo! mi? no! Apoi mai povesteşte ceva în franceză. De cum am urcat în autobuz şi-a zis că sunt o franţuzoaică cu care o să poată vorbi puţin în franceză. Domnul de la uşă râdea înfundat. Şi mie îmi vine să râd.- Vous anglais?- No, I am Romanian. Pauză.- Aaaaa..., păi de ce nu spuneţi? N-arătaţi, să ştiţi. Eu am fost în Franţa, am..., dar asta nu contează, am cunoscut o fată, avea nasul...şi chiar nu sunteţi franţuzoaică? Eu mi-am zis, sigur e din Franţa...- ...- Că tot stăm aici şi facem conversaţie...Mie îmi place să vorbesc cu oamenii. Eu merg în Herestrău. Să mă plimb. Stau în Vitan. Şi dacă o luăm indirect sau direct, sunt Săgetător (pauză de câteva secunde) Şi cu asta am spus totul (iar pauză), că ştit cum sunt săgetătorii...mai mult cu gândirea, filosofia...Dacă doriţi să-mi expun punctul de vedere, noi avem doar amintiri frumoase. numai amintiri frumoase. Cele urâte se şterg. Aşa e. Aşa pentru mine, sunt doar curios, mergeţi prin cluburi, baruri, prin Bucureşti?- Trebuie să coborâţi, am ajuns la Aviatorilor.- Aici e Televiziunea? Am Vodafone-ul în spate? Mai am o staţie...Urmează apoi un interval în care a încercat să-şi facă mai clară viziunea despre lume. Cum e cu gândirea. Cu memoria şi cu sufletul. Ar fi vrut să zică suferinţă, dar nu vrea să atragă atenţia.- Aici e Herestrăul.- Aa, sigur? Mai merg o staţie. Cel mai probabil privirea mea n-a fost prea încurajatoare aşa că se aruncă spre ieşire strigând de afară că i-a părut bine.- Şi mie, dar nu sunt franţuzoaică. Nici săgetător.