Lumina e spiritul liber al geografiilor ce nu pot fidecât trans-cosmice, adică şiextra-cosmice. Mereu se decade în naivitateca în străinătatepoate cu vreun fulger fatal, ucigătorpoate cu firul-şuviţă de smoală a(l)bunicii Ariadna, mitologice şi moarte.Însă întru continuitatedoi peşti arcuiesc principiile vieţiiperechea de semiluni din carne cu solzi Yang şi Yindouă mici cavităţi şi cavatine(…el şi cu tine…)doi mormoloci de balenechirciţi pentru ca omul-insul-pretinsul să nu fie supra-extra-sine.
Exod din neputinţă în neputinţăprin întinsuri cu plămâni de zăpadăcu berbece electronic sau psihedelic ce bate în trans-infinitateprecum în zidul care nicidecum n-are cum să cadădin simplu motiv – absenţa sadin toate cărţile, pasienţele de filozofiejucate onestsau pripite, trişate.
Şi ce infinit cât tot ce nu există – chiar el, infinitulşi în aceeaşi măsură existând în guramagistrului cabotin... Câte, zic, geografii cosmici şi, iatăcategoric interzis de a se pune un punct ci doartrei icre avortate dintre solzii Yang şi Yin. Din:Leo BUTNARU / 里奥 布特纳鲁
DE DUPĂ O HIEROGLIFĂ (Poeme din China)
