- Ce pufoşenie îi aia verde de lîngă uşă!
- O gînganie. Uiaii ce mare e! Seamănă cu o lăcustă.
- Lăcustă eşti tu, iobagule. E o călugăriţă din specia mantis religiosa! Vezi cum îşi mişcă bostanul. Călugăriţa e singura insecta care îşi mişcă capul la 180 de grade.
- Bine că eşti tu deştept. Nu ştiu de ce, dar parcă nu sună bine. Îi fac o poză şi o bag pe blog.
- Tu eşti mai rău ca chinejii şi japonejii. Faci poză la tăt căcatu şi pui pe blog.
- Lumea are dreptul să ştie, să afle adevărul şi să se bucure de înţelepciunea mea neţărmuită.
- Neţăr-muită, da. Ai noroc că îţi mai dau eu idei jeniale, scrii acolo un articol şi mai aude lumea de tine.
- Păi… altfel ideuţele tale ar rămîne necunoscute şi ar dispărea în noianul uitării.
- Noianul uitării… ce texte ai, eşti un romantic in-cur-abil. Care se pare că nu mai are tare mult de trăit.
- De ce adică? Ce vrei să insinuezi cu această afirmaţie belicoasă şi hazardată?
- Tu nu ştii care este comportamentul specific pentru călugăriţe? Ele-s juvine canibale. Repet ca-ni-ba-le! Adica îşi papă masculii în timpul fecundării, ‘nţelegi?
- Cum aşa?! Te invită o fetişcană la ea acasă, îţi dă oarece de băut, faceţi celea ni şi cînd ţi-i lumea mai dragă…
- … exact – te mănîncă. Şi după cum se uită la tine, cred că te-a ochit. Uite ce privire are. Amu nu mai ai scăpare. Imediat îţi sare la gît şi-ţi roade jugulara.
- Poate să o roadă. Că la mine sîngele e în două cu jin moldovenesc. Văleu, vine spre mine! Ce mă fac? Eu zic să o ştergem cît e lucru cu şinste! Şi sună la 112.
- Da, şi ce să le zic? Că vrea să ne sodomizeze o călugăriţă… verde?
- Fă cum vrei, eu am spălat putina. Fuga e sănătoasă, dar e ruşinoasă. Pa şi pusi!
- Şi cu călugăriţa cum facem, o lăsăm aici în voia întîmplării?
- Să se ocupe autorităţile de ea, că de aia plătesc taxe la nenea Boc. Trăiască guvernul României! Huo!
- Mno bine, plecăm. Pa, călugăriţă! Rămîii sănătoasă şi încearcă să nu mănînci pe nimeni astăzi!