A Mercedes Ridocci
Las ciudades se visten de dulzura
con el humo secreto de la vida
que asciende lentamente
por la errática piel de los solsticios.
Una casa vacía en la penumbra
espera de tu cuerpo el desafío
de la rosa perfecta en su rincón.
En los ojos del sueño
habita la nostalgia de una mirada única.
El amante perdido se disuelve
en la respiración de las aceras.
Las ciudades desnudan
las horas melancólicas de una mujer abierta
al asombro más fértil
o al encuentro fugaz, inesperado.
ProvocareaPentru Mercedes Ridocci
Orașele se scufundă în tihnăcu fumul metaforizat al viețiicare se ridică lentprin pielea vagă a solstițiilor.
O casă goală aflată în umbrăașteaptă în corpul tău provocarearozei perfecte din ungherele lui.
În privirea visuluilocuiește nostalgia unei vederi unice.
Prietenul pierdut se dilueazăîn respirația trotuarelor.
Orașul dezgoleșteorele triste ale unei femei deschisespre uimirea fertilăsau către un randevu rapid și brusc.
*poem scris conform unei măsuri metrice speciale (versuri de 7 și 11 silabe)/poema escrita en conformidad con una métrica especial (versos de 7 y 11 sílabas)
