Tu citeşti fantasy, Lenei îi plac romanele lui Coelho, Liuda îi adoră pe Strugaţkie, eu citesc ce găsesc. Eu iubesc cafeaua proaspăt măcinată, cuiva îi place ness, Danei îi place capucino, şi toţi bem Karkade. Mie îmi plac filmele strashnik şi ujasnik de serioase dar mă tem să le privesc singură, aşa că mă limitez la cinematografia Paris Hillton, dar ştiu pe cineva care se omoară după filmele action şi cele despre război. Mai am şi un prieten care adoră western-urile.
Noi toţi avem unele preferinţe în viaţă. Pe mine toţi mă cred stranie că îmi place toamna şi ploaia. „Weird”. Da, eu ştiu, şi ce dacă? Eu multe lucruri le fac weird, mai ales în ultimul timp. Îmi place pizza rece. Şi îngheţata cu dulceaţă de nuci. Şi filmele după care poţi trage un bocet de cel sănătos, ca la înmormîntare. Kstati, eu pot plînge şi la comediile romantice – ele-s aşaaaa de sweeeeeeeet! :P
În dependenţă de preferinţe, noi facem alegeri în viaţă. Alegem cafea în loc de ceai, carte în loc de film, autobuz în loc de rutieră, ciocolată neagră în loc de îngheţată, prezervative cu gust de căpşunică în loc de banană, AIE în loc de PCRM, Galaxy în loc de Eli Pili. Deciziile noastre chiar şi cele mai mici, au un impact asupra activităţilor şi a cum vor evolua lucrurile ulterior.
Într-o zi am ales intenţionat o carte necaracteristică pentru mine. Care n-are treabă cu interesele mele absolut deloc. Tare nu la timp am început eu a citi!... După prima pagină am vrut s-o arunc. După a doua pagină vroiam să-i dau foc. Vreo cîteva capitole m-au scos din sărite. Am încercat să o citesc de la coadă să văd finalul cît mai repede, dar nu am putut. A naibii de încurcată carte. Se lipeşte de creierul meu ca nuca de perete. E cartea imprevizibilă care pur şi simplu mă bulversează. Mă face să-mi pierd răbdarea, să ţip la ea, s-o arunc de perete, ca mai apoi s-o ridic de jos, s-o scutur şi să deschid altă pagină…
Nu că m-aş lăuda că citesc. Eu pur şi simplu descopăr. Cărţi. Pagini. Cuvinte. Frumoase şi urîte. Uneori prea urîte. Alteori prea frumoase ca să fie adevărate. Dar contează tot conţinutul, pînă la urmă, nu? Contează percepţia pe care o ai, nu? Şi atîta timp cît primeşti plăcere de la carte, o mai citeşti. O citeşti să vezi cu ce se va termina. Doar totul are un final, nu?... Chiar şi cartea asta....
