-Vreau să fiu constructor. Aşa îmi zice piciul meu de cinci ani, pasionat de Lego.
-Da poate totuşi arhitect? Zic eu, preocupată de viitorul copilului meu.
-Nu! Răspunde el ferm. – Vreau să fiu constructor!
-Da poate…Şi mă închid.
Cunosc un tânăr tâmplar care are o bibliotecă mai mare decât mine. Citeşte mult. Vorbeşte mult despre cărţi. Poate avea orice profesie. Dar e tâmplar. Pentru că asta vrea să fie.
Ştiu o domnişoară, de o frumuseţe rară, din familie înstărită care cântă în corul bisericii. O face cu mare abnegaţie. Mereu îl poartă pe Dumnezeu în suflet. Părinţii barosani nu au putut face nimic s-o pună pe fată “pe calea cea dreaptă”. La un moment dat au renunţat. Totuşi, cu El nu te pui…
Un bătrânel din curtea vecină a avut o carieră promiţătoare cândva. A avut funcţii importante la Guvern. Pe când era în floarea vârstei şi la apogeul carierei a lăsat tot, şi-a luat un teren la periferie şi a început să cultive roşii. Tare frumoase şi suculente. Vorbeşte zilnic cu ele şi asta îl face fericit.
O veche prietenă şi-a lăsat soţul-businessman şi s-a căsătorit cu un bărbat cu handicap locomotor. El scrie versuri extraordinare. Găteşte fenomenal şi îi oferă prietenei toată dragostea pe care oricine din noi o merită. Ea a ales să fie cioară albă. Şi asta o alimentează cu oxigen.
Recent am venit din vacanţă. Am ales destinaţia în pripă şi am ajuns să fiu cazată pe una din plajele cele mai gay din zonă. Stai, poate chiar din Spania. Nu-i exclus că şi din Europa. Fiecare al treilea cuplu – gay. Se cuprindeau, se pupau, îşi exprimau deschis sentimentele. Desconsiderată de bărbaţi şi sorbită din priviri de femei. O bătrânică cochetă îmi făcea din ochi toată seara. Sorry, da eu îs oleacă straight 
. Asta a fost alegerea mea. Dar îţi respect alegerea, stimată doamnă. Şi a voastră, domnilor, cu pantaloni mulaţi şi tricouri sexy.
-Deci vrei să fii constructor, puiu?
-Da mami.
-Păi hai atunci să-i cunoaştem mai bine…
Filed under: De gândit Tagged: alegere, decizii
