„ÎMPREUNĂ AM PUTEA REUŞI…”
Răspuns la scrisoarea deschisă a domnului Aurel Sasu
Profesorul Aurel Sasu din Alba Iulia îmi adresează o scrisoare deschisă pe care o expediază tocmai la revista New York Magazin şi aceasta… când Chişinăul e la doi paşi.
Îi cunosc lucrările fundamentale, dicţionarele, îi admir preocupările pentru recuperarea literaturii româneşti din afara României, de aceea, atunci când în cadrul Săptămânii Culturii Româneşti de la Câmpul Românesc (Canada), care s-a desfăşurat în vara acestui an, numele Domniei Sale a fost recomandat pentru a fi inclus în Consiliul al Forumului Românilor de Pretutindeni, acest lucru n-a putut decât să mă bucure.
Ideea înfiinţării unui Forum al Românilor de Pretutindeni nu e nouă.
Dacă ea ar reuși, Forumul ar putea deveni o forţă de care s-ar ţine cont, pe care n-ar putea s-o ignore nici oamenii politici.
Constituirea acestuia a însemnat încă un efort de consolidare a diasporei româneşti (despre care se vorbeşte că ar fi cea mai dezbinată din lume) cu desemnarea unor activităţi şi scopuri comune.
Am susţinut propunerea cu un exemplu concret: Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizaţie nonguvernamentală, de cultură şi drept, cu peste 250 000 membri de diverse vârste, profesii şi etnii, a fost înregistrat în 2006 de către guvernul comunist de la Chişinău, după amânările nejustificate care au ţinut aproape un an de zile, abia după ce au intervenit la Departamentul de Stat al SUA prietenii noştri Florin Cârlan şi Tudor Spătaru din New York.
Fără ajutorul lor FDRM ar fi activat şi în continuare în „ilegalitate”.
Credinţa românilor care s-au adunat în acest an la Câmpul Românesc este una: vom putea face împreună, pentru Ţară şi pentru cauza românilor de pretutindeni, mult mai multe lucruri decât dacă am acţiona separat.
Câteva dintre scopurile pe care ni le-am propus au fost:
1) Să convingem guvernanţii de la Bucureşti că Ţara are nevoie de toți românii, inclusiv de cei din afara României; că fără Basarabia şi Nordul Bucovinei România a intrat în UE şi NATO doar parţial; că România este patria tuturor românilor;
2) Împreună am putea determina mai uşor statele lumii nu doar să condamne Pactul Ribbentrop-Molotov (ceea ce s-a făcut), ci (ceea ce nu s-a făcut) să contribuie la lichidarea consecinţelor acestuia;
3) Să ajutăm la acceptarea Republicii Moldova ca stat membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană şi în structurile euro-atlantice (am afirmat nu o dată: drumul cel mai scurt al Republicii Moldova către UE trece prin New York);
4) Să obţinem condamnarea pe plan mondial a comunismului, ca regim criminal;
5) Să convingem statele în care locuiesc români, prin intermediul asociaţiilor lor, fără să mai aşteptăm ca acest lucru să-l facă politicienii, că Republica Moldova nu este „un stat moldovenesc”, căzut din cer la 27 august 1991, când s-a destrămat URSS, ci o aşchie de teritoriu românesc răpit de Stalin în urma înţelegerilor odioase cu Hitler, adică o frântură din marele popor al Europei;
6) Să promovăm limba română în toate locurile unde sunt români, ea fiind cea care ne-a ţinut împreună şi ne va ţine împreună, Forumul Românilor de Pretutindeni având o datorie: s-o apărăm aşa cum ne-a apărat ea în vremi de restrişte, iar 31 august să devină „Zi a limbii române” pentru românii de pe tot mapamondul;
7) Să sprijinim alfabetul latin a cărui pătrundere în şcolile româneşti din Transnistria este interzisă; să intervenim întru a fi deschise şcoli româneşti în localităţile româneşti din Transnistria, Ucraina, Serbia, Federaţia Rusă, Bulgaria, Ungaria ş.a.
8) Să ajutăm conaţionalii noştri ca aceştia să se poată ruga Celui de Sus în limba moşilor şi strămoșilor în toate ţările unde locuiesc români;
9) Misiunea cea mai importantă a Forumului Românilor de Pretutindeni ar fi aceasta: asociaţiile româneşti să informeze şi să convingă statele lumii despre nedreptatea istorică făcută neamului românesc din Basarabia şi Nordul Bucovinei şi, în acest context, despre necesitatea revenirii lui în matca din care a fost smuls.
Ş. a.
Nu cred că ilustrul profesor dl Aurel Sasu n-ar fi de acord cu majoritatea amendamentelor creionate mai sus.
Domnul Aurel Sasu, alături de Virgil Păun din Târgovişte (care, spre deosebire de domnul Sasu, a fost prezent la manifestările de la Câmpul Românesc), urmau să ţină legătura directă a Forumului Românilor de Pretutindeni cu românii din Ţară.
Desigur, Comunicatul de Presă de la sfârşitul reuniunii fiind o operă colectivă, cu multe completări făcute din mers, putea evita unele nuanţe de improvizat, ca şi Apelul de Unire (scris „din inima” dlui Iacob Cazacu-Istrati, care l-a alcătuit având ca model un manifest al FDRM şi l-a expediat fără să-l consulte în prealabil cu membrii Consiliului, inclusiv cu subsemnatul; iar părerea mea este că inima, ca şi suferința, domnule profesor, nu pot fi agramate. Mai are oare importanţă azi faptul că Declaraţia de Unire a Basarabiei cu Ţara de la 27 martie 1918 a fost iniţial alcătuită în limba rusă, apoi scrisă într-o românească aproximativă, redactată pe parcurs într-un mod superb de către istorie? Înseamnă oare acest lucru că Unirea noastră trebuia anulată din cauza unor virgule, în lipsa lingviştilor notorii – deputaţii, nişte copii, veniseră aproape toţi de pe front – în sala Sfatului Ţării din Chişinău?!).
Superioritatea savantă în acest caz, cred, nu-l prinde bine deloc pe autorul celebrului „Dicţionar esenţial al scriitorilor români”, or, cred eu, ar fi incorect dacă am scoate dintr-un eveniment (constituirea Forumului Românilor de Pretutindeni) detalii lipsite de importanţă şi să le credem mai importante ca evenimentul însuşi.
În acest mod orice lucru ratează din start.
E mult mai uşor să nu faci nimic.
Poate încercăm totuşi cu eforturi comune să scoate pietroiul din fântâna în care a fost aruncat de cei doi nebuni Hitler şi Stalin?!
E cel mai sigur că nu vom reuşi.
Dar dacă reușim totuşi?!
Cel de Sus ţine cu cei temerari. Şi-i ajută.
Noi de ce n-am crede la fel?
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Nicolae DABIJA,
Membru de Onoare al Academiei Române
Preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova
Preşedinte al Forumului Românilor de Pretutindeni
Chişinău 17 septembrie 2011
Mărturisire de credinţă
(Ecou la scrisoarea deschisă a dl.Aurel Sasu puplicată în Nr.732 a săptămânalului New Yor Magazin din 24 august 2011)
Fraţilor!
Vreau şi eu să-mi descarc(plâng), sufletul bărbăteşte, frăţeşte…
Primind scrisoarea dl. Liviu şi accesând revista săptămânală New-York Magazin m-am indispus, pe cinstea mea, ca niciodată în viaţă… M-am supărat pe autorul scrisorii deschise? Nu! De ce să mă supăr?
E adresată dl. N.Dabija, nu mie. Şi cu aceasta putea fi închisă problema pentru mine, dar… staţi, că mai este ceva…Am primit răvaşul de la prietenii mai apropiaţi, cum îi numesc eu, prieteni de suflet, de idei, fraţi, uniţi într- un singur şi unic ideal- Unirea!
Ce a scris dl. Aurel Sasu este de înţeles, dar ce mi-au scris unii din fraţii de mai sus este alta: -“Daca acum il atacam pe Aurel Sasu, ne facem de bafta, ne dovedim oameni mici.” Oare nu avem demnitate? Oare nu pot să-mi apăr ceea ce-mi aparţine? În cazul de faţă, ideea, speraţţa… De ce să ne fie frică?!
A.S. a scris fără ocoliş şi teamă despre ceea, ce gândeşte şi are în felul său dreptate… Da. Numele Domniei sale a apărut pe lista Consiliului la iniţiativa profesorului Alexandru Goţea, care din considerente patriotice, cunoscându-l pe dl. Aurel Sasu a propus să fie inclus pe listă. Da, poate, că n-a reuşit să-l iniţieze în problemă, aflându-se în iureşul evenimentelor legate de sărbătorile şi manifestările din ultimele săptămâni, dar…cineva aceasta şi aştepta- un scai, să aibă de ce să se agaţe şi de cine… Eu cred, că acest „cineva”, l-a găsit pe dl. A.S. care a reacţionat ca orice om normal şi sănătos, dar…tot cu aceeaş grabă ca şi noi(eu) cu Apelul…
De ce? Explic: Ideea unirii tuturor asociaţiilor românilor într-un forum naţional mă frământă de ani de zile şi, în sfârşit, anul acesta am fost auzit şi susţinut : la sărbătoarea deschiderii Câmpului Românesc din luna martie. Atunci, am decis, că această idee să fie lansată în presă şi pregătită pentru a fi pusă în discuţie la Sărbătoarea Săptămânii Culturale a Câmpului Românesc din iulie 2011.
Şi, după cum se vede, cu ajutorul lui Dumnezeu, la Săptămâna Culturală a Câmpului Românesc au fost invitate de către Asociaţia Românilor din Hamilton mai multe personalităţi din România mică (RM). Cu părere de rău, din motive financiare au fost prezenţi la această mare sărbătoare doar acad. Nicolae Dabija şi prof. Boris Leu-Vasiliev, care a prezentat cartea sa istorico-biografică „Stalin mi-a furat copilăria”. În seara de joi, 14 iulie 2011, după conferinţa ţinută de acad. Nicolae Dabija, eu, moderatorul programului din acea seară, am adus la cunoştinţa publicului prezent despre ideea fondării unei Comunităţi a românilor de pretutindeni, formată din asociaţiile, societăţile, fundaţiile, cenaclurile ş.a. organizaţii ale românilor, atât din România Mare, cât şi din România Mică (RM), Bucovina, Banat…ş.a, care să unească Neamul Românesc. Ca organ de conducere să fie un Consiliu, iar sediu de coordonare să servească localul asociaţiei „Câmpul Românesc” din Hamilton. Iniţiativa a fost primită cu mare entuziasm de catre cei prezenţi. Lista Consiliului a fost alcătuită din unii membri aflaţi la întrunire şi din câteva persoane propuse, care chia nefiind de faţă sunt cunoscute drept patrioţi adevăraţi ai neamului: Mihaela Moisin, Toronto,Canada, Florin Sandulescu, Toronto, Canada la propunerea dl. Al.Tomescu şi dl. Aurel Sasu, Cluj, România la propunerea Dr.Alexandru Goţea din New-York, SUA.
La propunerea dl. L.Cănănău s-a hotărât să fie scris un apel către toate societăţile românilor de a adera la Forumul Românilor de Pretutindeni, semnată de Preşedintele FRP N.Dabija.
Dl. Dabija m-a împuternicit să scriu acest apel, motivând, că dânsul este foarte ocupat cu desfăşurarea evenimentelor din RM: evenimentul de la Nisporeni, serbarea Independenţei RM, Ziua Limbii Române…
Meditând, am ajuns la concluzia, că pot alcătui un apel…bazat pe faptul, că, totuşi sunt laureat al ziarului “Literatura şi arta” pentru publicistcă pe anul 2010. Apelul a fost scris de către mine şi trimis cercului nostru de prieteni şi fraţi întru ideie pentru a lua cunoştinţă şi a-l discuta. D-lui A.Sasu nici nu i l-am trimis, că nici adresa n-o cunosc…dar, a fost trimiscătre dl. Aurel Sasu,de către cine a fost propus…Cum de a reacţionat în aşa mod dl. A.Sasu? Oare nu s-a putut altfel? Vreau să zic, că n-a făcut bine, dorind să ponegrească aşa Om ca Nicolae Dabija…Acest lucru este evident, că dl. A.Sasu a ştiut, că apelul nu e scris de N.Dabija…Chiar din scrisoarea domniei sale reiese acest lucru…Atunci s-au adus insinuări, care demult îi rodeau sufletul…S-au invidia îl măcina în acel moment de profeţie, căutând “virgule”?
Nu mă bat cu pumnul în piept, că am scris Apelul după toate regulile gramaticale…Nu! Că sunt român basarabean, educat 40 de ani în spiritul leninismului communist, făcând cunoştinţă cu alfabetul chirilic din faşă. Recunosc, că sunt greşeli. Pe unele le ştiam de la bun început, dar…avântul patriotic, credinţa în ceea ce faci, speranţa…te face să uiţi de unele norme gramaticale, ceea, ce ar trebui să nu-i facă pe unii să numească acest apel “agramat”. Aşa cum este, e scris din suflet, din inimă pentru oamenii de bună credinţă, patrioţi adevăraţi ai neamului, care înţeleg textul apelului, chiar lipsindu-i acea problematică virgulă…(A se vedea textul apelului la sfârşitul acestui articol). Nu pot nici acum înţelege: am fost primul student din Universitatea de Stat a Moldovei, care a scris la examenul de admitere în grafie latină compunerea…Pentru ce mi-au valorat lucrarea cu nota 5 (10) profesorii? Pentru ce am studiat la facultate istoria? Ca să-mi reproşeze cineva, că o virgulă e mai preţioasă decât patriotismul, dragostea pentru valorile naţionale şi neam?
Pentru ce am stat în 1992 în pădurea Tigheciului înarmat cu o bâtă pentru a-mi apăra aşchia mea de pământ? Pentru ca , să-mi reproşeze astăzi cineva, că n-am pus o virgulă?
Pentru ce am fost delegat în Parlamentul RM, din partea profesorilor revoltaţi la începutul anului 2006, fiind unul din cei cinci profesori de istorie din România Mică (RM), care a încercat să negocieze cu guvernarea comunistă necesitatea continuării predării în scoală a Istoriei Românilor. Tentativa nu a reuşit, dar m-am străduit mai departe să demonstrez prin toate metodele aflate la dispoziţie, inclusiv presa, priorităţile Istoriei Românilor faţă de aşa-zisa şi impusa Istorie Integrată, care avea la bază ideologia comunistă, încărcată de flagrante falsuri istorice.
În calitate de poet am editat mai multe culegeri de versuri: „Destainuiri”, “Florile Speranţei”, “Petale de dor şi vis” s.a., prin care, sper, că mi-am adus un mic aport la educaţia tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de plaiul natal, de limba maternă, de semenii noştri, de grai, de simţire si aspiraţii. Sunt mândru, că purtăm în noi atât eu, cât şi copiii mei, sufletul, trăsăturile caracteristice, blândeţea, mândria şi dârzenia neamului românesc, fiind păstrători şi factori activi ai tradiţiilor şi culturii româneşti.
Ca fiu şi susţinător al neamului meu, am luptat pentru reîntregirea Tării între graniţele sale istorice, fiind recunoscut ca un vădit adversar al puterii sovieto-bolsevico-comuniste. La un moment dat, în mijlocul anului de învătământ, am depus cerere de eliberare din funcţia de profesor, că „ nu sunt de acord să predau o istorie falsificată, bazată pe minciună şi ideologie comunistă”. Eu n-am acceptat să-i mint pe elevi şi, ca şi alţi colegi de-ai mei, am subliniat întotdeauna adevărurile vitale ale istoriei. Dar, virgulele…Sunt multe virgule pe care trebuie să le punem, dar sunt şi mai multe puncte de pus…Punctum pe identitatea naţională, pe aspiraţia şi tendinţa poporului- Unirea, reîntregirea neamului- aceste două puncte sunt primordiale, nu virgulele dintr-un apel scris de românul basarabean, dacul liber Iacob Cazacu-Istrati. Şi atunci neapărat vom ajunge în hotarele vechii Dacii, şi dacă nu ne place România ca nume, putem da naştere unei noi Dacii- Statele Unite ale Daciei (SUD) sau Statele Române ale Daciei (SRD). Ştiu, că cineva o să mă facă nebun. Accept. După cum a spus bunelul Ovidiu Creangă, când i-am şoptit ideea: “Mă Iacob, să ştii, că tot noul în lume a fost adus de oameni deştepţi, ieşiţi din comun, care erau socotiţi de societate nebuni…Nu te lăsa, că şi eu sunt nebun…şi dacă erau mai mulţi nebuni de-alde Istrati şi Creangă, demult era înfăptuită Unirea, reîntregirea neamului…” Cum credeţi, are un pic de dreptate?
Iar pe unii din noi îi doare virgula, nu sentimentele de dragoste faţă de valorile naţionale. De ce zic aşa? De aceea, că România Mică sărbătoreşte Limba noastră cea Română, iar România-mamă trimite prin intermediul Departamentului Românilor de Pretutindeni mesaje de felicitare românilor basarabeni (moldoveni) char şi celor de peste hotare…Fraţilor! O mai mare ruşine şi bătaie de joc faţă de cea mai mare valoare naţională, eu consider, că nu există. Nici un alt guvern din lume nu şi-ar bate joc de limba sa aşa cum o face Guvernul României… Încă în urmă cu trei ani am scris un articol “Şi va dăinui în veci…”, care a fost publicat în ziarele de limbă română din RM, România, Canada, SUA, şi alte ţări din Europa şi Asia în care m-am adresat domnitorilor de neam accentuînd necesitatea proclamării sărbătorii unice “Limba noastră cea Română” pe ambele maluri de Prut: – “Sarbatoarea Limba Noastra cea Romana nu e numai sarbatoarea noastra, a romanilor basarabeni, ci o sarbatoare a tuturor romanilor, care vorbesc limba parintilor, bunicilor si strabunicilor. Este o sarbatoare sfanta, care ar trebui sa fie decretata ca sarbatoare nationala a tuturor romanilor, romanilor de pretutindeni: fie din Basarabia, Bucovina si Cetatea Alba, Voievodina sarbeasca ori America. Trebuie de invesnicit cel mai puternic stalp al istoriei pe care se sprijina neamul nostru – Limba.
Ma adresez prin intermediul ziarului Presedintelui Romaniei Traian Basescu, Presedintelui Parlamentului RM Mihai Ghimpu si Prim-Ministrului RM Vlad Filat cu propunerea de a oficializa aceasta mare sarbatoare, ca fiind unica, cum in Basarabia, asa si in Romania Mare. Ca aceasta sarbatoare sa devina primul pas spre Unirea definitiva. Si in al doilea rand –Unificarea Bisericii.Ca si sarbatorile crestine sa fie sarbatorite de toti romanii in aceiasi zi.
Dar noi căutăm virgule… Sau poate intenţionat le căutăm? Fiindcă la noi aşa e primit…ca orice început bun să fie bătut în cap…punându-şi întrebarea: – “de ce ei, ce sunt mai deştepţi?” Adică: -”nici eu nu fac nimic, dar şi la alţii le pun “beţe în roate”,celor, care vor să facă ceva bun pentru oameni, societate, ţară… Nu! De unde?… Îi mănâncă invidia…Dar pe lângă ea mai dansează şi făţărnicia, minciuna… De acest soi sunt puţini, dar sunt!…Trebuie de luptat cu dânşii prin toate metodele şi căile posibile. Drept a spus dacul liber din New-York, Florin Cârlan, că “acestea sunt nulităţile societăţii noastre, neghina pe care trebuie s-o vânturăm, să fie dusă de vânt şi pe vânt din sânul neamului nostru.”
Dar cu vigulile ce facem? Dar cu patriotismul?
Care oare din aceste două noţiuni ni-i mai scumpă: virgula sau patriotismul?
Iacob Cazacu-Istrati
Vicepreşedinte al FRP
Comunicat de presă
În cadrul Săptămânii Internaţionale de Cultură, care s-a desfăşurat între 11 şi 16 iulie 2011 la Câmpul Românesc (Ontario, Canada), reprezentanţii comunităţilor româneşti, sosiţi de pe tot continentul american, au dezbătut subiecte importante ale spiritualităţii româneşti, ale exilului românesc, ale legăturilor cu România, cu românii din Ţară şi din lume.
S-a accentuat în mod imperios necesitatea solidarităţii românilor din diaspora, a creării unui cadru de coordonare a acţiunilor asociaţiilor româneşti, a reactivării unor comunităţi anterior importante, a actualizării legăturilor dintre acestea şi crearea unui centru de consolidare şi orchestrare a activităţilor comune ale asociaţiilor româneşti.
“Avem valori comune, sărbători comune, dureri comune, rădăcini comune, doruri comune, s-a vorbit în cadrul dezbaterilor cu acest subiect. E important să ne ştim împreună, românii din întreaga lume, chiar aflându-ne departe unii de alţii. Fiind împreună cu fraţii şi consângenii lor din diaspora, românii din România, Basarabia, Bucovina, ţinutul Herţa, Transnistria îşi sporesc şansele lor pentru dreptate şi libertate”.
Pornind de la cele expuse mai sus, participanţii la manifestările Săptămânii Internaţionale de Cultură de la Câmpul Românesc au decis să creeze Forul Românilor de Pretutindeni – Romanian Universal Forum, asociaţie nonguvernamentală cu un Comitet de Conducere din care fac parte importante personalităţi ale comunităţilor româneşti: Florin Cârlan (New York), Ovidiu Creangă (Toronto), Lia Popovici (Toronto), Dumitru Răchitan (Hamilton), părintele Dumitru Ichim (Kitchener), Iacob Cazacu-Istrati (Toronto), Alexandru Goţea (New York), Romulus Ioniţă (New York), Nicolae Dabija (Republica Moldova), Puiu Dumitru Popescu (Toronto), Liviu Cananău (Kitchener), Ilie Vasilev (Quebec), Doru-Cioată (Toronto), Alexandru Mursa (Toronto), George Filip (Montreal), Mircea Popescu, Ionel Gheorghina (Hamilton), Ştefan Străjeri (Detroit, SUA), Alexandru Tomescu (Toronto), Virgil Păun (Târgovişte, România), Sanda Devis (Burliington), Octavian Melenciuc (Toronto), Aurel Sasu (Cluj, România), Nicolae Dima (New York), Mircea Pânzaru (Ottawa), Alex Cetăţeanu (Montreal), Victor Căpăţină (Toronto), Marian Costache (Hamilton).
La o primă şedinţă a Comitetului de Conducere a noii asociaţii mondiale româneşti, preşedinte al Forului Românilor de Pretutindeni, cu sediul la Câmpul Românesc (Ontario, Canada), a fost ales dl Nicolae Dabija, iar dnii Liviu Cananău şi Iacob Cazacu-Istrati – vicepreşedinţi.
15 iulie 2011, Câmpul Românesc, Canada
Apel de Unire
Fraţilor români!
Mă adresez în clipele grele prin care trecem, clipe, la care istoria ne-a condamnat- clipe de luptă pentru reîntregirea neamului, ţării, numită cu cel mai frumos nume- România. Acest nume a semănat frica, panică în rândurile duşmanilor noştri de veacuri, văzând în noi o forţă de temut şi, torcând ura şi invidia printre noi, acţionând pe toate căile şi prin toate mijloacele să ne slăbească moral şi fizic, umilindu-ne, învrăjbindu-ne pentru a ne dispersa, dezbina, reuşind intr-o oarecare măsură să ne înstrăineze prin schimb de hotare, prin creare de „ţărişoare”şi „limbi”, şi ne-au adus, unde am ajuns acum- în pragul dispariţiei ca etnie, ca ţară…
Privind la toate acţiunile atentative a unor grupări de stânga, care au loc în RM (România Mică) şi la politica destabilizatoare şi de dezbinare a RM dusă de Moscova, luînd în consideraţie ultimile evenimente de la Hagi-Curda şi indiferenţa organelor de guvernare cu care sunt tratate problemele şi valorile noastre naţionale, Comitetul Consiliului Coordonator al Forumului Românilor de Pretutindeni, cu sediul la Câmpul Românesc, Hamilton, Canada se adresează către toţi românii, toate Organizaţiile neguvernamentale, Asociaţii ale românilor atât din România Mare, cât şi din România Mică (RM), Bucovina, Banat ş.a., aflate în diferite colţuri ale lumii: America, Europa, Asia şi Oceania să dăm dovadă de maturitate politică, recunoscând necesitatea unirii tuturor românilor în jurul acestui Centru de Coordonare – Consiliul Coordonator al Forumului Românilor de Pretutindeni, alcătuit din conducătorii tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor menţionate mai sus şi delegaţii acestora.
Altă cale pentru salvarea Ţării şi naţiunii nu există la moment, aceasta fiind poate ultima şansă oferită de istorie…
Salvarea noastră este în Unire! Unindu-ne, Consiliul Coordonator al Forumului Românilor de Pretutindeni începe etapa finală de luptă pentru realizarea Marii Uniri, lupta pe toate căile şi prin toate metodele posibile, nonviolente întru atingerea acestui sfânt ideal către 27 martie 2012, pentru a sărbători în această zi Marea Unire a tuturor românilor, întregirea naţional-teritorială a României şi nu 200 ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus!
Fraţilor români! Înregistraţi-vă ca persoane fizice, organizaţii, asociaţii, fundaţii ş.a. ca membri ai Forului Românilor de Pretutindeni pentru a pune în aplicaţie programul de acţiune, pentru a duce la izbândă visul nostru măreţ- Unirea!
În prezent printre membrii fondatori ai FRP se numără Forul Democrat al Românilor din Moldova(Nicolae Dabija), Asociaţia Românilor din Hamilton (Dumitru Răchitan), Asociaţia Românilor basarabeni din Toronto(Lia Popovici), Fundaţia „Grigore Vieru” din New-York(Florin Cârlan), Asociaţia Românilor din Kitchener(Dumitru Ichim), FDRM Filiala Canada(Iacob Cazacu-Istrati), Cenaclu literar „NicăPetre” din Toronto (Dumitru Puiu Popescu)
Fie ca anul 2012 să intre în istorie ca anul Întregirii Neamului, anul Ultimii Uniri- Definitive!
Preşedintele Forului Românilor de Pretutindeni acad. Nicolae Dabija
