Familie – mereu cînd spui acest cuvînt începi să te gîndeşti la o mamă care ţi’e mereu alături, îţi dă un sfat… te ghidează spre ceva, te ascultă cînd ai ceva de spus şi te suţine. Un tată care promite că orice s’ar întîmpla, te va proteja, iubi… şi îţi va da şi un sfat înţelept de tată.. Fraţi, surori, care îţi împrumută hainele şi cu care mai mereu te cerţi dacă stai sub acelaşi acoperiş.
Însă pentru ea, familie înseamnă o mamă de 47 de ani, care are 7 ani peste hotare lăsînd’o de doar 10 ani acasă, să se descurce cu o soră mai mare care majoritate timpului nu avea timp de ea.  Mama, e cea care nu a ascultat’o niciodată, e cea care nu o susţine nici de cum, doar financiar pt k ea nu are încă majoratul.. Mama, e cea care o scuipă în faţă cînd o vede plîngînd fără nici un motiv crede ea căci, nu are nici cea mai vagă idee că fiica ei e sătulă de viaţă şi de tot.E cea care iese din camera ei încuiată,cînd îi o deschise,spunîndu’i  că  ” cu tine nu se poate de vorbit, şi că nici nu  mai are ce vorbi cu ea “. Mama, e cea care nu se implică nici de cum în viaţa ei de liceiană de clasa 11′a, şi nici nu îşi imaginează macar cum poate ea să supravieţuiască de una singură în casa aia cu două nivele. Un tată de 52 de ani, plecat de aproape 13 ani peste hotare, vroind să o educe la 17 ani, cînd ea deja e matură, prea matură… Tatăl ei nu are nici cea mai mică idee despre viaţa ei, o crede încă copila cea de 5 ani pe care a lăsat’o plecînd. El e cel care mereu o ameninţă spunîndu’i că o va agresa fizic.. ei nu’i pasă, căci durerea fizică nu doare atît cît cea sufletească..  O soră care urmează să se căsătorească, să aibă copii, familie. Un frate care la 25 de ani îşi are un post de muncă şi pe care doar apucă să îl vadă sîmbătă sau duminică. Sunt toţi apsenţi în viaţa ei, Pentru că nimeni din a ei familie nu se interesează de ea, şi li se pare normal.
Ea e singură, doar cu cîteva prietene… Le iubeşte mult.
Mereu îşi pune întrebarea, ” Cui îi pasă. Cui o să’i pese vreodată? “
E logic că nu’şi iubeşte părinţii, şi că nu’i poate suporta.
Are o viaţă îaninte, ei au trăit’o aproape…
Azi dorea ca să fie o ultimă zi din viaţa ei, însă realizează că poate şi fără ei, şi că moartea nu e cea mai bună soluţie, poate fără cu multe discuţii cu mama ei, şi fără aşa-zisa ” protecţie” din partea lui- tatăl. Va trăi. Ştie, poate, a putut mereu să fie tare.
Ea- e fără ei, pt k din cauza asta s-au şi certat..Nu a vrut ea să meargă la ţară. Au amentinţat’o. Nu a mers. Are şi alte probleme. E cu o v***ă şi un suc în mînă, ascultă ” she don’t want the world ” ( 3 doors down). Îşi şterge lacrimile şi scrie.