Am văzut şi eu meciul aseară. Ca tot omul: cu prietenii, prietenele, berile şi sucul (cît timp îs răcit nu consum alcoale). Arena este superbă, unicul lucru care i-a mai ştirbit din strălucire a fost calitatea execrabilă a gazonului care a fost pus de firma fratelui unui consilier. Sau ceva de genu. Să nu uităm că sîntem români.
Superbă ideea cu premierea celor mai mari fotbalişti români. Merită toată lauda. Bună şi iniţiativa de a cînta cele două imnuri live – avem destule voci extraordinare în ţară. Sîntem români!
Meciul nu a avut goluri şi nici prea multe faze de poartă. Cam asta face Piţurcă în meciurile cu marile puteri ale fotbalului – închide jocul şi atacă dacă e posibil. Mai bine un egal, decît o înfrîngere ruşinoasă. Victoria nu prea intră în calcul. Să nu uităm că sîntem români.
Mi-a plăcut determinarea jucătorilor noştri. S-a văzut că au luptat şi au dat tot ce au putut. În viitor poate formăm o echipă adevărată fără fiţoşi care vin la naţională să se odihnească. Din păcate în prezent acesta ne e nivelul. Mai mult nu putem.
Ce m-a scos din sărite însă, a fost faptul că la sfîrşit de meci, atunci cînd jucătorii României au ieşit să salute publicul, acesta i-a huiduit. Cît de dobitoc trebuie să fii ca să faci acest lucru?! Totuşi, să nu uităm că sîntem români…