Nu cunosc om care să nu plîngă, cel puţin la naştere, dar a plîns 
Cel care nu îşi purifică sufletul, măcar o dată în viaţă, prin lacrimi, nu are inimă sau o are împietrită.
Plîngi că ţi-i trist, plîngi de bucurie şi uneori nu eşti predispus să plîngi, fiindcă nu ai nici un motiv, dar, oricum plîngi…
Ştiu că fiecare om sentimental sau chiar mai puţin, o face. Nu e nimic rău în acest fapt. E ca şi cum ar fi o ploiţă în plină vară. Ploiţă, care ştii că e de scurtă durată şi după care neapărat se iveşte soarele.
Aşa e şi cu raţiunea şi sufletul nostru. Ele cer o restartare pentru a-şi menţine echilibrul emoţional. Uneori, avem nevoie de linişte, iar în scop de purificare sufletească, lăsa-ţi lacrima să cadă!
Interpretarea live(de C. Aguilera) a acestei piese nu îmi poate lăsa obrajii uscaţi…
