AIDOMA FUMATULUI
Când – ca din senin instinctiv – încep să trec în revistă sau – gândit meditat – să scriu în reviste numele prietenilor şi cunoscuţilorstinşi de licorile pe care la vremea lor le stingeau cu necruţare (de sine)nume ce încep cu toate literele alfabetuluiîn afară de x şi ypentru că prietenii şi cunoscuţii mei nu au fost şi nu sunt nişte necunoscuţi să li se spună x sau ydecicând trec în revistă sau scriu în reviste numele lorîmi zic iar: gata – las băutura! mai iau acum doar un strop-douăcât să încapă în păhăruţul literei U– corp de literă 72după care – amin! – închei definitiv cuaceastă de sine ruinătoare lucrare
însăîntr-o anumită măsurăsunt şi eu oarecum slab de caracter (probabil parţial şi slab de înger)semănându-le bineînţeles foştilor mei prieteni de paharşi de literăzicându-mi iar: încă un strop-două – şi s-a zis! închis!un stop-două cât încape în păhăruţul literei – aicimai scad câteva puncte din mărimea lit(e)rei –U– corp 36şi tot aşacum Bernard Shaw spunea că este uşor să te laşi de fumatel făcând asta de vreo sută de orişi de alcool te desparţi (…definitiv!) repetat repetenttot reducând câteva puncte din mărime păhăruţului litereiUuuuuuuuuu – de-ţi vine să uuuuuuuuRLI(…sau să cânţi luminos…)
23.VIII.2011
l. b.
