BONJOUR, BONNE NUIT, TRISTESSE(Omagiu adus lui Francois Sagan)
Ea a venit într-o barcă, dar ar fi putut sosicu o maşină sau, pur şi simplu, pe jos;şi, deşi numele nu era al unui străin(acum să-mi ziceţi, la urma urmelor, dacă nu sunăa fi străine numele oamenilor: tu, euceilalţi; ce mai contează limba vorbită,dacă sunt doar două chipuri, două corpuri, faţă în faţă),părea să fie după o călătorie îndelungată,iar geamantanele cântăreau egal cât greutatea nopţii.
A venit cu o barcă şi nu avea pe piepttatuaje cu trandafiri şi nici acele mărci distinctivecu care timpul însemnează creaturile sale, însă era frumoasă, da, şi avea în neglijenţa sao stranie eleganţă de modelde Pertegaz şi mergea dându-şi aere de principesă.
Eu, dintr-odată, am decis să o urmăresc,poate că sedus de a sa privireşi un comportament misterios de madmuazelă.
Şi, chiar dacă veni pentru a rămâne aici,şi a stat printre noi ca un verb umbros,niciodată nu i-am aflat numele şi nici secretulce-i strângea carnea precum ciorapii de mătase.
Ea a venit cu o barcă, dar ce mai conteazăpeste ce mări a trecut şi cu ce fel de paşaport.Uneori, o salut, bonjour, bonne nuit, Tristesse, iar ea surâde, enigmatică, şi-şi continue calea.
BONJOUR, BONNE NUIT, TRISTESSE(Homenaje a Françoise Sagan)
Ella vino en un barco, pero pudohaber venido en coche o, simplemente, a pie;y, aunque no era extranjero su nombre(ya me diréis, al fin y al cabo, si no suenana extranjeros los nombres de la gente: tú, yo,los demás; poco importa el idioma,si sólo son dos rostros, dos cuerpos, cara a cara),parecía llegar de un viaje larguísimoy sus maletas eran el peso de la noche.
Vino en un barco y no tenía en el pechotatuaje de rosas ni esas marcascon que el tiempo señala a sus criaturas,pero era hermosa, sí, y había en su desaliñouna extraña elegancia de modelode Pertegaz y andaba con aires de princesa.
Yo, sin pensarlo, decidí seguirla,seducido tal vez por su miraday un porte misterioso de dama con pasado.
Y, aunque vino para quedarse,y habitó entre nosotros como un verbo sombrío,nunca supe su nombre ni averigüé el secretoque ceñía sus carnes como medias de seda.
Ella vino en un barco, pero tampoco importaqué mares navegase ni con qué pasaporte. A veces, la saludo, bonjour, bonne nuit, Tristesse, y sonrié, enigmática, y sigue su camino.
