De cele mai multe ori evit să vorbesc despre bani pentru că este o temă cu totul aparte în viaţa fiecărui om, astăzi, însă, mi s-a atins profund coarda sensibilă.
Am fost la o sfinţire de casă la cineva care are trecut cu 9 ani peste 40 şi abia a reuşit să-şi procure prima sa casă, un apartament destul de modest cu o odaie şi mansardă. Însă, atunci când a spus câteva cuvinte despre această bucurie a menţionat printre lacrimi că este foarte bucuroasă că a reuşit să-şi cumpere casa ei.
Atunci mi-am amintit îndurerată de o discuţie de zilele trecute cu cineva de aceeaşi vârstă cu persoana de care vorbesc, dar cu mult mai mult realizată. Asta, de fapt, e mai puţin important, dar mi-a spus o întâmplare care m-a tulburat.
A plecat împreună cu fiica la mare, sigur într-un hotel de lux, dintr-o ţară exotică şi fiica mergând la baie i-a căzut 1.800 de euro din buzunar. Nu a realizat imediat ce s-a întâmplat şi când şi-a dat seama era foarte agitată. Părintele o linişteşte că nu e mare lucru, “oricum mai avem bani, plus şi cardurile, ne descurcăm”. După câteva minute după ce au anunţat la recepţie au fost sunaţi că persoana care a găsit banii îi întoarce.
Morala: Banii nu aduc fericirea, dar nici fericire fără bani.
