NOCTURNĂ PICTATĂ ÎN ULEI
Apuc pensula şi schiţez corpul tău.Ochi teribili de gazelă dezbrăcându-mă.Diverşi şerpi şuerând, devorându-mi braţele.Gura ta transformându-seîn teribila peşteră a dragostei.Apuc pensula, te privesc,te veghez pe şezute,ca pe ceva ce supraveghează maiestrul.O anacondă creşte în jungla taşi-mi devorează încet intestinele.Eu, în pielea goală, sunt fragilă,o sticlă reflectându-te,o mână de foc mângâindu-te,nişte buze de tulce se distrug, mor în timp ce sărută.Apuc pensula şi pictez noaptea;pe corpul meuşi pe al tău apar luni cu duiumul.Fac să muţească notele muzicaleşi te chem, în tăcere, pe nume.Atunci tu îmi pictezidoi trandafiri izbucnind între sâni.
NOCTURNO AL ÓLEO
Cojo el pincel y dibujo tu cuerpo.
Ojos terribles de gacela desnudándome.
Varias sierpes gimiendo, devorando mis brazos.
Tu boca convirtiéndose
en la terrible cueva del amor.
Cojo el pincel, te tomo,
te vigilo sedente,
igual que se vigila lo cimero.
Una anaconda crece en tu espesura
y roe sagazmente mis entrañas.
Yo, desnuda, soy frágil,
un vidrio reflejándote,
una mano de fuego acariciándote,
unos labios de tul
que se deshacen, mueren al hacer el amor.Cojo el pincel y dibujo la noche;
encima de tu cuerpo
y de mi cuerpo varias lunas.
Hago callar las notas
y te llamo, en silencio, por tu nombre.
Entonces tú me pintas
dos rosas estallando entre mis pechos.
