Poemul e un posmag, o pâine aproape pietrificată,
pe care îl pui undeva ca să-l poată ajunge şi alţii,cum ar fi cei veniţi pe ospeţe din străinătate,pentru a umple casa unui singur stăpân.
Sunt acei călători nostalgici şi buimaci, dornici să muşte cu putere din pâinea casei,chiar de-i uscată or scoasă dintr-o traistăce a păstrat căldura apetisantă peste ani.
Se urcă apoi pe o laviţa veche(nu încap cu toţii, dar se caţără unul peste altul...),discută despre părţile laterale ale patului strâmtpână când cad de acolo şi... aşa termină poemul.
(Un poem, deh, e ca orice alt posmag:îţi poţi rupe dinţii şi-ţi va curge sânge din gingii.E recomandabil să nu fie înlocuit cu un alt aliment,pentru a nu uita de savoarea sărată a sângelui.)
***
Un poema es un pan seco, casi petrificado,
que lo pones allá donde este accesible,incluso para los que llegan desde el extranjero,para llenar la casa de un solo dueño.
Son aquellos viajeros nostálgicos y mareados,ansiosos por morder juntos el pan de la casa:no les importa si está seco o sacado de una bolsaque conserva el calor apetecible del pasado.
Se echan luego en una cama arcaica(donde no caben todos, pero se apretujan…)y discutan sobre los laterales de la cama estrechahasta que se caen y… así acaba el poema.
(Un poema, si, es como cualquier otro pan seco,puedes romperte los dientes y van a sangrar las encías.Es recomendable no cambiarlo por otro alimento,para no olvidar del sabor salado de la sangre.)
