***Poezia e, înainte de toate, un caracter.César Simón
monotonia pietreicu toate că râul îi atinge faţaindiferent de jocul luminilorcu atât mai mult ploaiapare să insistecu viclenie în întrebarea limităcaracterele fulgerătoarenu se constituie într-un caracterdoar dacă acela nu poate fi exprimatsau dezgheţulde după ce păsările se împrăştieo tăcere bună de locuitgoliciune ce se aruncă în ochi - inedităîn ciclul repetitiv - invocândproblema gravitaţiei
***La poesía es, antes que nada, un carácter.César Simón
monotonía la piedraaunque el río bordee su carapese a los cambios de luztanto más la lluviaparece insistir insidiosa la pregunta límitecaracteres fugacesno hacen carácterquizá si ese imposible deciro el deshielo al dispersarse los pájarosun silencio habitabledesnudez que insiste – nueva en la repetición − sobre lacuestión gravitatoria Víktor Gómez texto inédito del poemario Perfeccione lo inútil a lo inútil
...aunque he tenido que resolver unos problemas de lógica textual y parece que hay unos cuantos roturas del sentido (solo parece, o la piedra es el símbolo del indestructible carácter humano...), he traducida con placer este poema (pero se queda sin resolver la problema gravitatoria)...
a.l.
