M-a izbit şi pe mine zilele astea valul de isterie care a cuprins mulţimea de bloggeri şi internauţi revoltată de sacrilegiul comis de un soldat american care a maltratat un câine. Înfierările şi condamnările în public nu au întârziat să apară. "Aoleu!!! Vai, dar cum e posibil! Sunt nişte nemernici aceşti americani!!!" Hai cu turma!Mi-e silă de aceşti "revoltaţi" pentru că fac parte din categoria oamenilor care se avântă în judecări, dorite de valoare, fără a gândi o dată în plus înainte de a-şi exprima părerea în public. "Aoleu, dar ne-am săturat de atrocităţile acestor americani nesuferiţi, cât se poate, Abu Ghraib, Guantanamo Bay! Dar cum e posibil", se întreabă aceşti Ioni metonimici răsăriţi din şesul prostiei sau cutreierând vârfuri de munte rupţi de realitate şi de logică.Ţin minte cum acum 3 ani vorbeam la un moment dat de prostia americanilor la un curs de master la Universitatea din Bucureşti când un coleg de-al meu a adus contraargumentul unui sondaj care demonstra că indicele de ignoranţă la capitolul cultură generală al tinerilor de sub 18 ani în România creşte constant, înregistrând cote alarmante. Doar că atunci când un român nu ştie care e capitala Mongoliei, nu e mare lucru, dar dacă un american spune că Budapesta e capitala României, toţi încep să râdă de stupiditatea inexplicabilă şi crasă a cetăţeanului USA.La fel e şi cu aceste "atrocităţi". La un moment dat cei de la Pro TV au avut o campanie prin care doreau să prevină abuzurile comise asupra animalelor în România. Au existat o serie de reportaje în care nişte adolescenţi cretini îşi băteau joc de pisici sau căţei, sau în care ţărani îşi băteau mârţoagele fără nicio jenă chiar în faţa camerei de luat vederi: "Ce vrei, dle, e animalul meu, fac ce vreau cu el!" Atunci scandalizarea nu a cunoscut asemenea piscuri, iar între timp campania s-a evaporat, de ce? Pentru că ne-am obişnuit ca noi să fim jmekeri, ca regulile generale să nu ni se aplice şi nouă, ca democraţia şi drepturile omului/animalelor sunt bune, dar nu şi atunci când trebuie să le respectăm. Invocăm mereu moştenirea comunistă şi tinereţea democraţiei pentru a explica şi accepta orice abatere de la valorile spre care tindem cu atâta ardoare. Valori care au cunoscut o existenţă de câteva sute de ani în ţara celor pe care ne place atât de mult să îi criticăm. Hai cu turma!Că în Rusia se comit atrocităţi (şi nu cu nişte căţei) prin Cecenia de ani de zile nu urlă nimeni sau că orice demers al opoziţiei e strivit fără nicio intenţie măcar de camuflare, nimeni nu se scandalizează pentru că nici nu are pe baza a ce să o facă. Dacă însă vrei să zici ceva de Abu Ghraib sau Guantanamo Bay o poţi face fără nicio problemă, având la dispoziţie şi suport video pe care îl găseşti pe Internet. "Păi, na, ce să le ceri ruşilor, ei aşa au fost întotdeauna". Exact, nici nu ne aşteptăm ca ruşii să se comporte altfel, de aceea nici la recenta farsă de proporţii cu alegerile prezidenţiale din Rusia nimeni nu a reacţionat prea violent, na, e ca la ruşi:))! Mai are rost să spun ceva de accesul la informaţie înţeles diferit în cele două cazuri? Este diferenţa evidentă de percepere a două modele de interpretare a normalităţii.Îşi imaginează cineva măcar pentru câteva momente ca în SUA să iasă Bush şi să spună: "Bey americanilor, mânca-v-aş spiritul vostru democratic şi idealurile lăsate de părinţii fondatori, Bill Gates e un oligarh care subminează activ economia americană" şi să îl bage pe acesta după gratii fără prea multe proces ca în cazul lui Hodorkovski? Sau vă imaginaţi un NBC sau un CNN să dedice zilnic primele 15 minute din buletinele de ştiri acoperirii cât mai favorabile posibile "vizitelor de lucru şi discursurilor preşedintelui Bush"? Păi, în Rusia Obama demult era închis fiind acuzat de diversionism şi opoziţie faţă de cursul sănătos de dezvoltare a ţării, iar Hillary, sărmana, ar fi fost sinucisă în circumstanţe pe care "procuratura generală le-ar fi elucidat din ce în ce mai dârz":)).Nu ştiu de ce toţi uită că anume americanii au fost cei care au vorbit la început de drepturile omului. Mai mult, relevant pentru cazul căţelului amintit, nu ştiu de ce toţi uită că pe Discovery vezi cum angajaţi ai poliţiei animalelor scapă de chinuri bietele animale. Există în România poliţie a animalelor? În România mileniului III se moare pe stradă de la muşcături de câine, în schimb:))!Sigur, dacă din 10 indivizi deştepţi iese unul prost, prostul respectiv e şi mai prost fiind comparat cu prostul care iese din doar 5 deştepţi. De aceea se şi scandalizează lumea atunci când vreun american (o blondă, de fapt) spunea mai în glumă mai în serios că Europa este o ţară. E şi normal pentru că acesta face parte din cea mai de succes naţiune a ultimului secol şi există anumite aşteptări faţă de reprezentanţii ei, iar atunci când aceştia nu corespund aşteptărilor respective, apar o groază de indivizi bucuroşi să vadă bârna din ochiul celuilalt, neobservând paiul dintr-al lor. Hai cu turma!Teamă mi-e că suntem încă foarte departe de indivdualizare şi desprindere de turmă. Îmi aduc aminte cum pe 14 februarie cineva m-a atenţionat că acel "HV- Happy Valentine" din statusul de la mine din Messenger e chicios! Da, şi? Mi-e greaţă şi mie de consumerismul exacerbat aferent sărbătorilor de acest gen, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă înrolez imediat în tabără celor care urlă că "Sfântul Valentin e o făcătură, un împrumut american, să îl combatem cu Dragobetele":))! Hai cu turma!Şi a propos de Sfântul Valentin, de ce nu am împrumut sărbători de la italieni? De ce nu avem Ivanovs-uri în loc de McDonalds-uri? De ce într-o staţie de RATB auzi că "E full, hai că îl luăm pe următorul" şi nu "E plein (plin din franceză), hai că îl luăm pe următorul"? Vă spun eu de ce, pentru că de obicei pentru imitare sunt alese modelele de succes. Tocmai de aceea cu atât mai iritaţi şi vociferanţi devin unii atunci când aceste modele mai au şi mici scăpări.God Bless America!