A venit toamna A venit toamna încă o dată am mai îmbătrânit puţin sunt un şurub ce-a ruginit în poartă ţi şi scârţâie-n prelung suspin. Aleargă frunze pe asfalt şi se lipesc de el, prea ude, când curge ploaia din înalt fiorul toamnei mă pătrunde. De mă cuprind melancolii nădejdea mi-e, Doamne, la Tine Eşti raţiunea mea de-a fi că-n rest toate-s deşărtăciune.
Ha vingut la tardor Ha vingut de bell nou la tardor he envellit una mica més sóc un vis que s’ha rovellat en la porta i que et cruix en un llarg sospir. Corren les fulles per l’asfalt i, massa humit, s’hi apeguen, quan s’escorre la pluja des de l’alt l’escalfred de la tardor m’abasta. Per a mi estén la malenconia L’esperança m’és, Senyor, de Tu Ets la meua raó de ser que en la resta tot és nimietat.
