Nu mi-a venit să cred cînd am văzut ştirea. Guvernul României împreună cu Biserica Ortodoxă Română au hotărît să construiască în centrul capitalei o catedrală a cărei costuri sînt estimate la sute de milioane de euro, sursa fondurilor fiind Patriarhia şi bugetul de stat.
E vorba de acelaşi buget care nu are bani pentru sănătate şi educaţie. În România se închid lunar şcoli şi din ce în ce mai multe spitale, dar construim din ce în ce mai multe biserici.
Scopul conducerii noastre este clar: nu avem nevoie de cultură, nu ne trebuie oameni educaţi şi sănătoşi care pun întrebări incomode. Avem nevoie de indivizi pioşi, ascultători şi proşti care pun pe seama voinţei divine toate lucrurile din lume.
Oare numai mie mie se pare această iniţiativă o risipă complet inoportună? Susţinătorii proiectului vin cu argumente de genul că acestă construcţie va reprezenta un simbol al demnităţii naţionale, un templu al spiritualităţii neamului.
Posibil. Dar nu faci un astfel de gest de megalomanie în plină criză cînd oamenii nu au ce mînca. Biserica deja beneficiază de fonduri de două ori mai mari decît artele sau cercetarea ştiinţifică. Iar guvernul găseşte de cuviinţă să doneze un teren în valoare de 200 mii euro chiar în faţa Casei Poporului.
Într-o altă ştire azi dimineaţă aud că partidele de la guvernămînt au probleme serioase cu creditele luate pe durata campaniilor electorale de la diverse firme private. În acest context proiectul vine exact la timp pentru cei care căutau o oportunitate excelentă pentru spălare de bani şi îmbogăţire din banii statului.