… pentru cei care vor să trăiască pe banii statului fără să facă nimic sînt afecţiunile psihice. Pînă nu demult era la modă handicapul fizic fictiv, dar acolo lucrurile sînt mai clare: ori e albă ori e neagră; ori ai picior ori nu-l ai, ori eşti nevăzător ori nu eşti.
Ei bine, în privinţa afecţiunilor psihice lucrurile nu sînt chiar aşa de bine definite. Să zicem că eşti sănătos tun, dar nu ai chef să lucrezi. Găseşti un psihiatru de nădejde, îi plăteşti suficient şi obţii un certificat de boală (de exemplu Alzheimer).
Pasul numărul doi – prezinţi dosarul cu acte în faţa unei comisii din care, surpriză, face parte şi psihiatrul de mai devreme. Cu aprobarea primită te înregistrezi la autorităţile competente şi gata! Primeşti o alocaţie lunară din partea statului care mai dă şi un salariu minim pe economie pentru un asistent care să te îngrijească.
Genul acesta de aşa-zişi bolnavi asistaţi de către stat sînt cu zecile de mii în România şi din 2007 încoace s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Atîta timp cît statul nu ia măsuri ca să stopeze acest fenomen, vom avea din ce în ce mai mulţi oameni cu boli închipuite asistaţi de către stat.
După părerea mea falşii bolnavi ar trebui pedepsiţi prin returnarea banilor primiţi fraudulos şi muncă în folosul comunităţii, dar sancţionaţi trebuie mai ales medicii care permit asemenea lucruri şi prejudiciază anual statul, deci implicit şi pe noi, de milioane de euro.