N-o mai văzusem pe fata aia luminoasă de cînd absolvisem facultatea. Nici nu bănuiam că o pot întîlni pe undeva. Și doar întîmplarea a făcut să ne revedem. Parcă nici n-au trecut atîțea ani. nu zic cîți. Și parcă era aceeași. Nici o schimbare. Poate doar... acuma avea ceva, nu puteam înțelege ce anume, dar am decis că poate este mai matură.Era cam tîrziu deja, că am tot stat să povestim amintiri de prin studenție, cînd a sugerat să mergem să iau niște poze. La ea acasă, nu era departe, așa că de ce nu. Am mers.Deja adînc în mintea mea îmi imaginam că are cu siguranță tot ce și-a dorit, că așa părea ea - femeie care știe ce vrea și știe cum să obțină. În casă era lumină, peste tot. De unde eram eu așezată se vedea în odaia de alături o mînă care atîrna de pe pat și de unde venea un aer greu de beție, îmbinat cu aromă de rufe spălate și încă miros de mucegai, pe care cred mi l-am imaginat eu..Jos lîngă același pat erau împrăștiate o grămadă de haine. Ea intrase în odaie să caute pozele. Am auzit-o oftînd. Apoi un schimb de fraze:- De ce ai dat jos hainele? Eu n-am reușit să le strîng dimineața... chiar a fost greu să le strîngi tu?- Închide-ț ibala... a urmat tăcereîn care au fost aranjate hainele. s-au auzit deschizîndu-se niște dulapuri... și peste puțin a ieșit.A început să zîmbească rușinată și explica ceva cu mîinile tremurînde. eu tăceam. Am presupus că mirarea de pe fața mea a cerut explicațiile. A ieșit să mă petreacă. Schimbat numere de telefoane. Și am mers acasă.Abia atunci .. cînd am privit prin poze am înțeles ce anume avea schimbat.Nu mai era femeia ceea. Se sufoca de fapt într-o căsnicie expirată. Și pretindea că nu știe acest lucru.
Iar produsele expirate le arunci, nu le ții aproape de suflet
imagine
