Curioși suntem noi,oamenii. Din momentul când facem deja pași mari și siguri prin viață, realizăm că totul are un început și un sfârșit. Conceperea noastră marchează începutul vieții, iar moartea fizică – sfârșitul drumului parcurs. Un drum care se măsoară în ani, luni, săptămâni, zile, minute, secunde trăite.
Fiecare din noi este conștient că orice dragoste trăită va avea un sfârșit, toate momentele de fericire vor avea un punct culminant,
toate momentele de bucurie se vor stinge odată, orice petrecere se va consuma, orice carte începută este o ”poveste” care se va încheia la ultima pagină. Cât de mult ne-am dori ca plăcerile carnale, cele spirituale, momentele de extaz emoțional să dureze o eternitate, totuși în adâncul sufletului știm – finalitatea este iminentă.
Finalitatea este pe cât de naturală, pe atât de neașteptată și deseori nedorită în viața noastră.
Vrem să credem, cu tot dinadinsul, cu o naivitate dulce, că finalitățile fatale ale vieții ne vor ocoli : dragostea va dura veșnic, iar noi vom avea viața fără de moarte, iar drumul vieții ne va fi presărat doar cu momente de bucurie și fericire.
Oftăm, regretăm, suntem cuprinși de tristețe, nostalgie, melancolie, ne supărăm pe cei din jur și pe soartă, ne sfâșiem sufletele și ne întrebăm: Doamne, de ce s-a sfârșit totul, doar era atât de frumos?
Totul are un început și sfârșit, iar sfârșitul este iminent.
***
P.S. Orice sfârșit este de fapt un nou început 
