Gura satului este un fel de Big Brother moldovenesc – întotdeauna te are in vizor, îți comentează orice pas făcut și orice decizie luată. Este un fel de ochiul soacrei care te urmărește zi și noapte, este o voce caustico – acidă, este un ecou ce răsună obositor și agasant în urechile tale, este o talkative machine care este alimentată continuă și care merge ca tancul, hodorogind și făcându-se auzită în toată împrejurimea.
Mama vreau sa-mi fac piercing în buric și să-mi fac tatuaj pe spate.
Doamne ferește, ce-o să zică lumea!
Tata, eu vreau să mă mărit cu pictorul Mălinescu.
Te-ai gândit ce-o să zică neamurile și prietenii noștri?
Mama, eu vreau să merg să vând adidași la piață.
Aracan de mine, cu ce-am greși în viața asta?
Tata, eu vreau să-mi deschid un striptease bar.
Te-ai gândit la reputația familiei noastre?
Mama, eu nu vreau să merg la nuntă. Vreau să mă tăvălesc azi în pat toată ziua.
Ei, cum așa? Toată lumea v-a întreba de ce n-ai venit…
Mergând pe stradă, aud zumzăitul agasant al gurii satului: Ai văzut-o cât de mândră a fost odată, și uite ce s-a ales din ea. Sărăcuța de ea…
Dacă era după gura satului, unii din noi nu mai aveau șanse de supraviețuire, trebuiau demult să se odihnească între patru scânduri la Doina, iar reprezentatele gurii satului ar fi făcut și un reportaj live, în care se comenta înmormântarea și viața răposaților, totuși ultima replică fiind : ”Mare om a fost”.
***
Anul 2025, ultimele fosile ale gurii satului, sunt conduse pe drumul cel de veci. Eu și câțiva prieteni de-ai mei stăm rezemați de gard urmărind procesiunea. Sub voalul negru care-mi acoperă față, în colțul gurii apare un mic surâs, unul victorios.
Cei din urmă ai devenit cei dintâi.
RIP Gura Satului 
