***hey, blogule? scuze că te deranjez la ora asta însă mă macină din interior ceva şi vrea să-ţi povestesc:
Ştii, nu-mi place un lucru pe care l-am observat mai demult şi acum m-am convins definitiv..
Aşa straniu.. când sunt împreună cu cineva oamenii din jur mă privesc altfel şi-mi vorbesc tot diferit. Nu-mi place asta. Vreau ca să fie totul ca înainte. Nu-mi plac aşa schimbări. Foarte greu mă dau cu ambianţe şi atmosfere noi. Sau.. cu alte cuvinte: mă irită, pur şi simpu, relaţiile mele cu aproape majoritatea celor din jur. Mici aluzii, ironie uşoară şi multe multe multe multe multe întrebări şi sfaturi. Am aşa o senazţie de parcă abia acum şi-au amintit de existenţa mea. La naiba! unde eraţi voi, frumoşilor atunci când plângeam zilnic şi eram într-o depresie totală? Când mereu tăceam doar ca să nu izbucnesc în plâns? Când am avut conflicte şi aveam cât de cât nevoie de susţinere?.. chiar dacă nu vă spuneam.. m-ar fi ajutat. Noroc de Ana şi Cristi care întradevăr mă răbdau şi erau mereu alături.. dar voi toţi?! nu ştiu.. aiurea.. eu mereu încercam să vă ridic dispoziţia când era nevoie.. chiar şi atunci când mă simţeam prost. Şi voi toţi toţi toţi acum? Făţarnici.
*scuze, blogule, că-ţi povesteam ţie şi pe parcurs am început a-i acuza pe ei..
Ştii, încredere totală pot avea doar în el, Ana, Cristi şi TU.
Filed under: =__=
