“ If you ask me what I came into this life to do, I will tell you: I came to live out loud. ”
- Emile Zola
Ieri a fost weekendul destinat culturii indiene, în Birmingham- motiv pentru care am savurat mâncare tradiţională, am ascultat muzică şi am văzut cum se machiază, cum dansează, cum îşi pun turbanele (bărbaţii) şi rochiile specifice lor (femeile).
Înainte să plec spre casă, am intrat în unul din localurile în care îmi place să mănânc. Mi-am comandat, m-am aşezat la masă şi… la un moment dat, 3 bărbaţi ai naibii de frumoşi, la costum (între 25 şi 30 de ani), întră şi îşi comandă de mâncare.
Akward moment, când îţi pică salata din gură, în timp ce într-o mână ţii o aripioară crocantă de pui, iar 3 bărbaţi te privesc, zâmbind.
- Putem sta la masă cu tine, mă întreabă unul din ei.
- Îhî, spun eu, concentrându-mă asupra aripioarei, sigură fiind că am roşit.
- Pot să te întreb ceva, cu speranţa să nu sune prea ciudat?
- Îhî, spun eu, înghiţând în sec din aceeaşi aripioară.
- Venim de la o întâlnire de afaceri, suntem din Menchester şi ne-am dori să rămânem în Birmingham în seara asta, for some club fun. Problema e că, toate hainele noastre sunt în bagaj, şifonate, iar de mers la costum, nu avem chef.
În timp ce povesteşte, ceilalţi doi se aşează la masă. Akward moment când nu nimereşti boabele de porumb din salată, în timp ce ei înfulecă din pizza fără nicio jenă.
- Cum te numeşti?
- Maria.
- Poloneză, rusoaică?
- Nop.
- România mai are fete frumoase.
- Şi grijulii, spune celălalt, ştii că X e căsătorit cu Roxana?
- Da- da, ai dreptate, vorbesc ei între ei.
- După cum îţi spuneam, vrem să mergem în club, dar hainele noastre sunt şifonate şi te rugăm, dacă eşti bună, să ne calci şi nouă 2 tricouri şi o cămaşă. Ştim că bărbaţii cer asta după ce se căsătoresc, nu la o primă întâlnire, dar situaţia de faţă cere să fim sinceri din prima.
În momentul următor izbucnesc în râs. Ei se uită ca blegii, jenaţi, simpatici.
- Glumiţi, nu? îi întreb eu.
- Nu, te rugăm frumos. Please. Please. Nu fă situaţia asta să fie şi mai jenantă decât este pentru noi
Şi uite aşa, stau la masă cu 3 bărbaţi frumoşi, unul profesor de matematică, altul avocat şi celălalt proprietarul firmei Enzio Design, rugându-mă, printre complimente, să le calc şi lor 2 tricouri şi o camăşă. A, şi dacă sunt drăguţă, să pun şi telefonul unuia dintre ei la încărcat, cât timp calc. Sincer, voi i-aţi fi refuzat?
[...] n-am putut să invit 3 bărbaţi străini în casă, aşa că m-au aşteptat în faţa uşei, în timp ce eu le călcam hainele. Imaginaţi-vă, apoi, o convorbire la geam, în care le arătam dacă hainele sunt bine călcate sau nu.
- Dacă poţi să le arunci, ne schimbăm aici, în faţa ta. Stripteaze la balcon, varianta modernă Romeo şi Julieta. Poate nu sună fun, dar ieri am trăit momente de fericire nebună, prin natura întâmplării. S-au schimbat, după aceea, pe bancheta din spate, făcând maşina să răsune de râsete isterice.
- Apropo, dacă îţi pui o rochie şi tocuri, în mai puţin de 10 minute, eşti invitata noastră în seara asta, cu promisiunea să avem grijă de tine. Haide, că nu ai nevoie de machiaj, o rochie şi tocuri şi ne-ai dat gata pe toţi.
În următoare jumătate de oră, eram eu şi 3 bărbaţi frumoşi în centrul Birminghamului, ei făcând pe bodygarzii, eu făcând pe vedetă- just for fun. Poate sună nedemn de o fată cuminte, dar tipii au fost extrem de cumsecade, fără să facă apropo-uri cu tentă sexuală, fără gesturi de ţărănoi. M-am simţit extraordinar de bine, nu pentru clubul de fiţe, nu pentru că am băut şampanie, ci pentru că am întâlnit 3 oameni de treabă. Urmează să ajung în Menchester, pentru un mega concert, la invitaţia lor. Dacă mă hotărăsc să mă mut în Menchester, mi-au promis că îmi găsesc şi job, cu oameni cumsecade, nu ca toţi perverşii de i-am întâlnit până acum. Când m-au condus acasă, au cântăt tot drumul Maria-Maria. Ne-am mulţumit reciproc pentru seara minunată, bucuroşi de cunoştinţă.
- Unul din noi o să se însoare cu tine, Maria. Cu siguranţă mai venim în Birmingham, cu hainele şifonate, intenţionat de data aceasta, mi-au spus ei la plecare. Dimineaţă, pe la ora 5, m-au trezit cu telefoanele, să-mi spună că au ajuns cu bine acasă, aşa cum au promis că o să facă. Cică ne vedem vinerea viitoare, cică sunt cea mai fun fată din lume, calc bine, sunt frumoasă şi dansez extraordinar- numai bună de măritat, cu oricare din ei trei.
- Why me, am întrebat azi, la telefon.
- Pentru că stăteai cuminte, mâncând aripioarele cu mâna. Erai nemachiată şi ne-ai vorbit frumos. Pentru că ne-ai zâmbit înapoi, pentru că nu ne plac figurantele.
Sunt nebună, ştiu.
Filed under: My life in UK
