Rătăcim printre fulgi, unde doarme abisul,
unde buzele mării se sărută cu visul.
Coborâm sau urcăm scara fără de trepte
pe direcţia dublă a liniei drepte.
Sprijinim văzul mut într-un punct reflector,
respirând rar văzduhul cu păsări în zbor.
Ne loveşte o bilă (e un joc cu popice...)
şi cădem ca şi când nici n-am fost pe aice.
***
Nos perdimos allá donde duerme el infierno,
donde el mar con sus olas besa el sueño.
Nos bajamos, subimos sin alguna meta,
doble dirección de la línia recta.
Apoyamos la vista en un eón reflectante,
respirando un aire con aves errantes.
Al final nos impacta (es un juego con bolas...)
algo hipérboleo y ya no estamos.
