Ieri mi-am permis să îngurgitez din prostia televizorului mai mult decât ora dedicată lui Mircea Badea. L-am văzut pe Marean Vanghelie la Divertis vreo 3-4 minute în timp ce aşeptam „În gura presei”.Nu o să înţeleg niciodată de ce în emisiunile astea de rahat, gen Divertis e nevoie de un public idiot care să umple eterul cu reacţii de râsete şi aplauze la comandă. De ce după o glumă oarecare trebuie să aud nişte oameni cu râsete enevant de false şi ropote de aplauze.Nu sunt eu, nu eşti tu, el, ea, noi, voi şi ele în stare să ne descurcăm cu propriul simţ al umorului? De ce să ne alăturăm masei imbecilizante şi să râdem sau să aplaudăm în cor? Culmea e că uneori mă străfulgeră şi pe mine un dor de glume proaste şi umor ieftin de îmi vine să mă uit la acelaşi Divertis, dar nu pot când aud râsetele de dobitoci date la xerox parcă! De ce? Chiar nu se poate fără?