Mă urc în microbus. Normal că nu am loc și ma pliez, ajungând cu nasul în poponețul vecinului. Mă țin de geantă. Ăsta-i unicul punct de sprijin. Dacă mă apuc de poponețul lui n-o să fie clar că e pentru siguranța mea. Microbusul frânează. Omoșprotele, cu mine în frunte, se tamponează de parbriz. Un miracol că nu l-am spart și nu am ajuns afară pe altă cale decât am intrat. Șoferul știe cum să frâneze.
Intru în lift. Scoate sunete infernale. Se zguduie. Ajung la etajul nouă. Miracol, pentru că doar cu câteva zile în urmă un copil a ajuns la etajul 10. El nu locuiește acolo. De fapt acolo nu locuiește nimeni. Doar pisicile și șoarecii. Căci e etaj tehnic și nici nu e așa buton pe panoul de la lift.
Merg la piață. Îmi cumpăr pepene verde. Mănânc. Mă doare burta, vomit. Miracol că nu am ajuns la spital în stare gravă, ca prietena mea după ce s-a intoxicat de la pepenii autohtoni. Cei de import nu-i cumpără, căci sunt periculoși.
Merg pe stradă. Răsfoiesc un ziar. Mă împiedic și cad jos. Într-o gropiță. Se repară țevile, iar avertizarea lipsește. Miracol că nu mi-am fracturat membrele. Săpăturile au început doar câteva ore în urmă.
Îmi cumpăr mașină de spălat. Mi-o instalează specialiștii. Scoate sunete mai îngtozitoare decât liftul. După o bubuitură se oprește brusc. Curge pe jos apă și miroase a cablu ars. Miracol că nu m-a accidentat, căci tocmai eram în preajmă când s-a întâmplat accidentul. Pe de altă parte, nu e un cazan de gaz prost instalat care odată explodat, te ia și pe tine din urmă.
Mă duc la dentist. Îmi plombează măseaua, mă zbat de durere trei zile după, revin la medic, îmi deplombează dintele, descoperă că a fost afectat nervul, mi-l scoate, nu trece durerea, îmi scoate peste câteva zile dintele. Miracol că am ajuns la timp la medic, căci s-a pornit un proces inflamator de zile mari până la distrugerea osului maxilar. Că doar asta s-a întamplat cu pacientul care urma să intre după mine în cabinet.
Cât eu scriu, miracolele se întâmplă cu duiumul. Doar în fiecare zi cu toții mergem în transport, pe stradă, cu liftul, mâncăm, apelăm la instalatori profesioniști, iar a doua zi vedem aceleași fețe. Sătule și fericite. Noroc chior, nu alta. El relaxează. Te temi de hoți, violatori, escroci. Pentru ei există codul penal, odată ce crima a fost săvârșită. Chiar dacă în mod miraculous ai supraviețuit atacului.
Pentru atacatori netradiționali nu există măsuri. Nici de prevenire, nici de combatere. Există un lanț lung de miracole, întrerupt la un moment dat subit. Când viața e mai bună.
Filed under: De gândit Tagged: miracol, protecția consumatorului, siguranță
