Viața este un surfing, iar noi suntem surferi în ea. Soarta, ca și oceanul deseori îți oferă valuri mari și frumoase, numai bune de prins, numai bune de plutit. Și totuși de ce deseori lăsăm ca aceste șanse să ne scape sau le lăsăm să treacă pe lângă noi? Cum să învățăm să plutim din prima pe crestele oceanului, să trăim clipă, să nu ratăm șansele? Norocul nu este o himeră, ci mai degrabă este o combinație dintre intuiție, percepție și gândire progresivă. Deseori, noi oamenii dăm cu piciorul șanselor sau circumstanțelor favorabile care ne sunt oferite azi. Soarta ni le întinde pe o tavă argintie, : Poftim, ia-le. Ești considerat un norocos, dacă nu ratezi  valul care vine, ci începi să plutești grațios și cu multă măiestrie, acumulând experiență și trofee – fie că este vorba de succes în afaceri, bunăstare, bucurie, sănătate sau altceva. Cei care își zic: ”Lasă ca fi va o oportunitate  mai bună în viitor. Aștept timpuri mai bune”, deseori se trezesc cu remușcări și regrete, pentru că trenul a plecat din gară, iar cu el mândrețea de  noroc. Dar e prea târziu – timpul nu-l mai poți întoarce înapoi. Oceanul acum e liniștit, iar surferii umblă cu planșeta pe mal, și iarăși așteaptă valurile mari. Regula ”prinde valul” este valabilă pentru toți și toate  - fie că este vorba de familie, afaceri sau politică. Ai ratat o oportunitate de împăcare, alta poate să nu mai fie. Nu ai fost pe fază și ai ignorat trendurile pieții – vei fi depășit de concurenți. Nu ai avut suficientă voință politică și spirit de compromis -  poporul te taxează, iar imaginea și ratingul îți sunt știrbite. Și eu am fost odată surferul care aștepta valuri mai bune, dar acum sar pe planșetă și încep să  plutesc pe crestele valurilor de fiecare dată când oceanul îmi oferă cu toată mărinimia sa un val bun bunuț pentru surfing. Prindeți valul și veți fi norocoși!