Cînd aştepţi, de obicei nu ştii la ce să te aştepţi. Poţi să ai ocazia să vezi, la o oră tîrzie, cum ieşi din propriile structuri atomice, lăsînd pustietatea corpului în valurile sonore ale foşnetului înnoptării. Vezi cum treci prin ape, curgînd spre întuneric, iar punctul final fiindu-ţi locul unde tot ce e scris nu poate fi citit: sufletul. Ajungi şi înţelegi că totul e de neînţeles. Totul e tapetat din nou, are o culoare stranie şi vezi multă mizerie cosmică. În isterie încerci să curăţi, dar totul e fără de folos, nimic nu poţi schimba de la locul său prestabilit. Atunci, cine oare se face vinovat de acest haos? Ah… bată-le-ar vina de circumstanţe crude, care-ţi pătează cursul vieţii. Ceea ce e făcut n-o poţi schimba, ceea ce ai de gînd a face îţi va fi salvarea. Scoate la imprimantă un zîmbet cît mai real şi poartă-l în buzunar pentru a şti că măcar cineva îţi zîmbeşte atunci cînd eşti într-o pană de idei privitor la construcţia adecvată a viitorului.
Cînd aştepţi, de obicei nu ştii la ce să te aştepţi. Poţi să ai ocazia să vezi, la o oră tîrzie, cum ieşi din propriile structuri atomice, lăsînd pustietatea corpului în valurile sonore ale foşnetului înnoptării. Vezi cum treci prin ape, curgînd spre întuneric, iar punctul final fiindu-ţi locul unde tot ce e scris nu poate fi citit: sufletul. Ajungi şi înţelegi că totul e de neînţeles. Totul e tapetat din nou, are o culoare stranie şi vezi multă mizerie cosmică. În isterie încerci să curăţi, dar totul e fără de folos, nimic nu poţi schimba de la locul său prestabilit. Atunci, cine oare se face vinovat de acest haos? Ah… bată-le-ar vina de circumstanţe crude, care-ţi pătează cursul vieţii. Ceea ce e făcut n-o poţi schimba, ceea ce ai de gînd a face îţi va fi salvarea. Scoate la imprimantă un zîmbet cît mai real şi poartă-l în buzunar pentru a şti că măcar cineva îţi zîmbeşte atunci cînd eşti într-o pană de idei privitor la construcţia adecvată a viitorului.