Am ajuns cu toţii atît de penibili încît ajungem să cerem ajutor de la străini. Poate e mult mai uşor să te plîngi unui străin,poate e mult mai uşor să-i povesteşti unui străin ce te frămîntă,să plîngi pe umăr şi apoi să zîmbeşti. Şi de ce nu vorbim cu prietenii? Şi de ce uneori nu vorbim cu nimeni?
E prea greu şi prea mult să poţi povesti cuiva care te ştie de-o viaţă şi care are în locul frămîntărilor tale să-ţi povestească ceva foarte interesant,cool şi "cruuuuuuta". Şi pur şi simplu nu merită...
