Fragment din cartea ”Zvastica roz” de Scott Lively, în curs de apariție la editura ”Cathisma”. Traducere din engleză de Ana Larisa Pospai.
În ”Viciul Național al Germaniei”, Samuel Igra scria că, în tinerețe, Hitler ”se prostituase în Viena și Munchen” (Igra:67). Ca mărturie în acest sens ar fi faptul că pentru un timp destul de lung Hitler ”a ales să locuiască într-o pensiune din Viena cunoscută ca fiind locuită de mulți homosexuali” (Langer:192). Acea pensiune era Hostelul Meldemannstrasse. Prieten pentru multă vreme cu Hitler, homosexualul Ernst Hanfstaengl a identificat această reședință ca ”un loc în care bărbații mai în vîrstă mergeau în căutare de tineri băieți pentru plăceri homosexuale” (Machtan:56). ”Era un secret deschis la începutul secolului 20”, adaugă Machtan, ”căminele municipale pentru bărbați fără casă erau puncte centrale ale activității homosexuale… [unde mulți bărbați tineri] își cîștigau existența angrenîndu-se în prostituție. Hitler a petrecut mai mult de trei ani în acest mediu” (Machtan:51).
Aceasta ar ajuta în explicarea relațiilor apropiate între Hitler și pretinșii săi protectori homosexuali Dietrich Eckart și Karl Haushofer. Rector scrie că, în tinerețe, Hitler era numit adesea ”Der Schoen Adolf” (”chipeșul Adolf”) și că mai tîrziu aspectul său ”i-a fost în continuare de folos în cîștigarea unor bani mari cu sprijinul cercului de prieteni homosexuali bogați ai lui Ernst Roehm” (Rector:52).
Se pare însă că Hitler nu era implicat în homosexualitate doar pentru a supraviețui din punct de vedere financiar. Chiar și în anii pre-naziști, majoritatea reputatelor întîlniri homosexuale erau întruniri consensuale în care nu se plăteau bani. Machtan sugerează că fiecare din relațiile pe termen lung din tinerețea lui Hitler – cu Reinhold Hanisch, August Kubizek, Rudolf Hausler și Ernst Hanfstaengl – erau ”aventuri amoroase” homosexuale.
Există numeroase alte incidente (”de-o noapte”) în care se presupune că Hitler era solicitantul și nu cel solicitat. Eugen Dollman, fost membru al personalului lui Himmler și odinioară interpretul lui Hitler, pomenea mărturii din dosarele echipei viciate a Munchenului în care o serie de tineri bărbați l-au identificat pe Hitler ca fiind omul care ”îi agățase” pe străzi pentru relații homosexuale (Machtan: 135ff). Dollman era și el un homosexual (ibid.).
Acuzații suplimentare i-au fost aduse lui Hitler pentru conduita sa homosexuală în timpul Primului Război Mondial. Așa numitul ”Protocol Mend”, un document pregătit de serviciile secrete militare ale Germaniei sub Amiralul Canaris, conțin mărturia lui Hans Mend. Considerat extrem de credibil, Mend a spus despre Hitler:
”Între timp, am ajuns să-l cunoaștem pe Hitler mai bine. Am observat că nu s-a uitat niciodată la o femeie. L-am suspectat de homosexualitate imediat, deoarece era evident că era anormal. El era extrem de excentric și afișa trăsături efeminate cu tendițe în acest sens… În 1915 am fost cantonați în berăria Le Febre din Fournes. Am dormit în fân. Hitler avea culcușul pregătit pe jos alături de ”Schmidl”, tîrfa lui masculină. Am auzit un foșnet în fîn. Atunci cineva și-a aprins lanterna electrică și a mormăit, ”Uitați-vă la fătălăii aștia doi.” Eu personal nu am fost deloc interesat de asta” (Ibid:68).
Hitler și ”Schmidl” (Ernst Schmidt) erau, după spusele lui Schmidt, ”întotdeauna împreună” în timpul anilor de război. Ei au rămas prieteni foarte apropiați și au locuit ocazional împreună pentru aproape treizeci de ani (ibid.: 89ff).
La aproape un an după incidentul descris de Mend, se pare că Hitler ”ar fi pozat nud pentru un ofițer homosexual pe nume Lammers – un artist al Berlinului în viața civilă – și ulterior a ajuns în pat cu el” (ibid.:100). Probabil că acesta este incidentul la care s-a referit Rauschning mai tîrziu cînd le-a spus celor de la U.S. Investigators ” că subordonatul caporal Hitler și un ofițer au fost acuzați că s-ar fi implicat în relații sexuale” (ibid.).
Legătura homosexuală ajută desigur în a explica cum Hitler a devenit interesat de naționaliști în general, și de Ernst Roehm în special, după război. Este posibil ca înclinațiile homosexuale ale lui Roehm să fi reprezentat motivul pentru care Colonelul Ritter von Epp, comandantul Freikorps, l-a ales pe Roehm ca adjunct al său. ”Există multe indicații care arată că relația dintre Roehm și Epp era de natură homoerotică,” scrie Machtan, ”și Hitler a lăsat la un moment dat să-i scape că homosexualitatea lui Roehm a fost observată pentru prima dată prin 1920” (ibid.:106f). Roehm, în schimb, l-a adus pe Hitler în frăția homoerotică Freikorps.
Filed under: Cathisma
