Lupt cu o pofta nebuna de a evada. Sa plec undeva….acolo; unde sa uit de griji, de vise, de prieteni! Sa pot atinge ploaia..sa ma las zdrobit la pamint de ea. Iar vintul de seara sa imi fluture mirosul de cafea sub nas. Sa pot privi prin geam un inceput de zi, iar sfirsitul lui sa moara pe rindurile vechiul meu carnet. Sa stiu ca nimeni nu are nevoie de mine, ca realitatea a ramas undeva nemiscata, iar eu savurez minute straine…. al caror eternitate sa o pot conserva pe o viata intreaga. Undeva acolo…unde incerci mai putine ori sa clipesti…economisind astfel timpul pierdut. Acolo unde voi arunca cuvinte in zbor, si doar fumul de tigara le va intelege …si le va ajuta sa se ridice in sus. Ca in fiecare seara , singuratic sa stau la dosul unui rug,sa pot privi cum vintul violeaza cenusa unui geamantan incarcat cu praf strain. Sa pot picta libertatea intr-o raza de soare, iar durerea sa o ingrop in scrum.
