Miraj

Ridicîndu-te pe vîrfuri, şterge praful aşezat,
Pe liniile de lumină.
Închide ochii, şi deschide-i deja aici
Aici, unde sunt eu şi o lume a ta.
Nu clipi,sprijină pleoapele de minute!
Adulmecă vanilia din văzduh
Şi priveşte-mă fiindcă nu mă cunoşti.
Întinde-mi mîna şi deschide palma
În inima mea.
Cu bătăi ritmice îşi transcriu trecutul
Dizolvat în amprente.
Îţi cuprind mîna cu frigul mîinilor mele.
Şi frigul se topeşte în palma ta.
Nici un cuvînt, nici un sunet,
Doar un miros de vanilie.
E lumină multă, din ce în ce mai multă.
O ghemuieşti în colţul privirii
Şi mai nu îmbraţişezi genele…
Stai! Aruncă în oglinda din spatele meu
Toată voinţa, ca să disperseze în lumina ochilor mei.
Atinge respiraţia sunetelor tăcute,
Şi le grăbeşte vibraţia!
Ascultă! Încep să tremure cuvinte în direcţia ta.
Culege cu timpanul tot ce nu ma-ncumet să-ţi spun,
Şi nu încerca să mă înţelegi.
Nu clipi,sprijină pleoapele de secunde!
Lasă-mi un gînd neîncărcat de şovăieli, fiindcă,
Am să-l păstrez pînă la următoarea întîlnire.
Priveşte-mă încă odată ca să-mi scanezi
Sentimetele înghesuite pe marginea obrazului.
N-ai să mă uiţi, să nu îţi fie teamă!
Ne vom reîntîlni curînd, va fi într-o dimineaţă.
Cînd vei călca pe gîndurile unei domnişoare
Ce-aruncă sufletul în culoare.
Nu clipi,sprijină pleoapele de-o ultimă clipă!
Şi ia-ţi rămas bun, sărutînd liniştea c-o privire.
Închide ochii şi deschide-i acolo.
Coboară de pe vîrfuri şi nu uita să mă întîlneşti!