Au trecut trei ani… Trei ani de fericire, lacrimi, emotii, durere. Trei ani in care, alaturi de unii oameni m-am simtit speciala, alaturi de altii – mai putin, dar nu mai conteaza… In acesti trei ani am intilnit oameni cu totul si cu totul deosebiti, dar si monstri…
In anul intii de facultate aveam foarte putine amice in grupa si ma gindeam ca singurele care imi vor ramine prietene vor fi colegele de liceu si cele din scoala. Foarte repede acest gind s-a spulberat… In al doilea semestru am reusit sa iau o bursa si am devenit mindria parintilor mei. Pentru unii eram o demodata, mergeam la biserica si le paream stranie tuturor anume prin faptul ca din anul 1 am inceut sa lucrez, sa ma intretin singura. Anul doi a fost un an plin de surprise… In primul semestru in viata mea au aparut Diana Istrati, Valentina Vlas, Elena Racu, Rada Fluier, Natalia Sandu, Irina Dabija sii...cam astea...Totul era bine si frumos pina cind nori negri s-au abatut peste sufletele noastre. Din semestru doi am devenit dusmani si asta din cauza unor nenorocite de note, care chiar nu au contat, pentru ca cel mai important e sufletul omului si nota pe care o primim la examenul vietii. Incet - incet ne-am departat de Valentina Vlas, Elena Racu si Rada Fluier , imprietenindu-ne cu Anisoara Scaletchi si Silvia Fisarevschi si devenind “Gasca” in care pe primul plan nu era nicidecum prietenia, ci distractiile si banii pe care era dispusa vreuna dintre noi sa ii dea la vre-o “tusofca”... Mai tirziu am aflat ca de fapt eu, cea care mergeam la biserica aproape in fiecare zi, care purtam fuste, uneori prea lungi, nu eram pe placul unora din “Gasca” si chiar in aceeasi perioada aflasem ca de fapt, aveam si o porecla...Dumnezeu cu ea si cu ele !!! Anul trei a inceput in acelasi ritm, dar inainte de Anul Nou starea de lucruri s-a schimbat considerabil. Si bine ca a fost asa!!! Am decis sa dau in suturi afara din sufletul meu pe cele care ma considerau cum ma considerau si inca ma mai si birfeau, pentru ca am inteles ca prietenii adevarati sunt cei care iti sunt alaturi zi de zi si nu doar la petreceri si “tusofsi”... Acum, dupa trei ani de facultate, am inteles un lucru – viata mi-a dat ocazia sa cunosc oameni diferiti, sa ii aleg pe unii sa imi fie prieteni pe toata viata, altora sa le aduc zimbetul pe buze, cite o floare in sulflet, iar altora sa le stau ca un ghimpe... Asta am fost si asta am ramas !!!! Acum, din toate persoanele care le-am cunoscut la universitate, am ramas prietena cu Natalia Sandu si Diana Istrati. Tare imi pare rau ca nu am reusit sa reparam prietenia rupta dintre noi, Elena Racu si Valentina Vlas...Mai avem zile numarate si devenim jurnalisti cu acte in regula. Ma gindesc : oare ce va fi dupa ce vom apara si licenta, oare nu voi pierde si acesti oameni???
