Să vadă tătuca Lenin ce fac comuniștii actuali, s-ar răsuci în maozoleu și i-ar alunga din Partidul Comunist pe vecie– comuniștii moderni brusc și-au scos masca de atei și peste noapte, mai că toți au devenit cei mai evlavioși și credincioși oameni.
Merg la biserică, își fac cruce, pupă icoanele, jertfesc pentru restaurarea bisericilor și mănăstirile (eu numai când îmi aduc aminte câte biserici au fost distruse pe timpurile sovietice, de tovarășii comuniști…), promit că vor promova valorile ortodoxe și creștine.
Un om cu scaun la cap i s-ar părea aberantă această încrucișare - comunist religios.
Se pare că nouă ne-a fost dat s-o vedem și pe asta.
Acum, omul crede una din două: sau comunistul nu e adevărat comunist, sau evlavia este mimată și se joacă cu mare iscusință rolul de om pocăit și cuminte.
Pe de altă parte, în continuare mă mir de acțiunile vădit politizate ale bisericii, care fac slujbe exclusive pentru candidatul comunist, și care încearcă să fac un fel de înțelegere, contract, troc – noi, Biserica, pe de o parte, ne asumăm obligația de a ne ruga pentru candidatul cutare cutărescu, iar pe de altă parte, eu candidatul cutare cutărescu, îmi asum obligația să promovez interesele Bisericii în consiliul municipal și în calitatea mea de primar general.
Bravo, frumos contract ați mai întocmit în fața întregii națiuni!
Mișcarea candidatului PCRM este clară ca bună ziua: atragerea electoratului în vârstă, ultra religios, care crede orbește tot ce zice preotul.
Pe ultima sută de metri, mi se creează impresia că unii candidați sunt gata pentru orice, doar miza e foarte mare: chiar daca o fi necesar să încheie un pact și cu Diavolul.
Politica și religia sunt două noțiuni diametral opuse, una e la polul nord al moralității și creștinismului, iar cealaltă la polul sud.
Totuși, unii politicieni încearcă să îmbrace pielicelele de mieluși, în condițiile în care, cu toții știm ce fel de șacali sunt aceștia.
