cele bune sau cele rele. Nimenea nu e în drept să se bucure.
Poate fi o întâmplare mergerea spre un nu-ştiu-ceva-unde-anume,
capătul unui con de lumină, marginea de imagine plină.
Când te laşi dus de raze, repede, o întrebare te apasă,
un nu-ştiu-ceva-unde-anume: ce o fi cu acei de acasă?..
Te agăţi de-un perete de zgură, piatra îţi intră sub unghii
şi-ţi ajunge în gură. Gata, nu mai poţi pronunţa buchii.
În goana agoniei, a ultimei, o lacrimă lină curge,
e firul care ne leagă şi pe care il ducem sub cruce.
