să sudezi în surdină sintagme
şi să le sufli aer din plămâni.
Să porţi noaptea o casă în spate,
să spargi cu piciorul sticle pântecoase
şi să vrei să eliberezi golul de acolo.
Să aprinzi o lumânare eterică,
să-ţi frigi vârfurile invizibile ale degetelor
şi să strigi îngerul păzitor.
Să-ţi repugne somnul prea lung,
să scrii poeme pe geamul asudat
iar ele să se prelingă apoi în gol.
***
Escribir poemas apacibles,
soldar en silencio palabras abrasadoras
y soplarle aire desde los pulmones.
Llevar cada noche una casa con tu espalda,
partir con los pies botellas gordas
y querer liberar el vacío de dentro.
Prender una vela etérea,
quemarte las yemas invisibles de los dedos
y llamar al ángel protector.
Rechazar el sueño demasiado largo
escribir poemas sobre el vidrio sudoroso de la ventana
y ellas filtrándose despues al vacío.
