mi-e inima ca un pian.
cunosc melodii trecute,uitate de alții pe clapele mele.mi-aduc aminte de note-nvechite, cântate prost, voci false,mâini neîndemânatice.
te rog să nu mi te așezi în fațădacă nu știi să cânți.să nu-ți irosești forțelecu-n instrument defect,pierdut printre ani.să nu te deranjezipentr-o epavă a cărei coarde nu mai vibrează demult.să nu-ncerci să ștergi prafulde pe suprafața asta lucioasă cândva.să nu-mi scrii note-n portativ,căci nu le recunosc.să nu-nveți a cânta din nouchiar nu mai are rost. iar dacă totuși ai curaj...să-ngâni o melodie...
așază-te în fața mea,să-mi cânți pentru vecie.
