Promiţi?

Unul dintre cele mai frumoase sentimente e atunci când ai o stare de bine, aşa din senin, fără ca cineva sau ceva să fi contribuit la asta. Când speli vasele, fâţâind din fund, sperând să nu te vadă nimeni, când agăţi tabloul de perete şi cade, iar tu închizi ochii, martoră la tragedie. - Hiuu, îţi spui, nu s-a spart, dar nici că-l mai agăţi din nou.

Ştii că o să îţi meargă bine, chiar dacă aştepţi autobuzul, şoferul îţi face cu ochiul, băieţii îţi fac loc, mutându-se pe scaunul de la geam, ca să te aşezi lângă ei, iar tu alegi să stai lângă o doamnă sau singură, zâmbind ca vulpea bătrână la strugurii căzuţi de atâta dulce. Când ajungi la cabina de probă şi constaţi că toate hainele îţi sunt cu o mărime mai mari şi, de fericire, nici nu-ţi mai vine să cumperi nimic, căci te simţi deja bine în corpul tău.

Când citeşti ceva drăguţ, ca aceste cuvinte, de exemplu, şi îţi spui că totul e aşa de simplu, încât pare frumos, dacă priveşti lumea printre craci, arătând fundul celor care privesc de sus. Mă simt bine dacă ai schiţat o bucăţică de zâmbet şi ţi-ai zic că o să mă citeşti şi mâine, dar fii atent, dacă mâine am o zi urâtă, să-mi dai zâmbetul de azi înapoi.