liniste….atit de liniste….
….imi inunda …nu…nu…nu sufletul…..imi inunda trupul…ochii…respiratia….buzele…mintea….
…sufletul ramine neatins….e prea fragil….
si se acomodeaza aici…acolo…inauntru…undeva…unde nustii tu…nici ea…nici el…nici eu….
si ii este bine ….nu mai vrea sa plece….
e liniste…prea multa liniste…
e atit de liniste ca nu-mi mai aud propria-mi respiratie….oare mai respir????!
e atit de liniste ca mi se pare ca numai eu existin in aceasta lume abstracta….
aaauuu….este cineva????….liniste….nu e nimeni…
…e prea multa liniste ca sa supravetuiesc…
si chiar adaca os a tip…nimeni nu o sa auda…nimeni…nici eu nu o sa aud…e liniste fatala….
…nu e nici un zgomot….nici eu nu mai sunt…..
