Lui Miguel Arteche
Un pescăruş se aruncă asupra unui cocoş, pentru a-şi extinde cânteculÎl decapitează în fiecare dimineaţă ploioasă şi înceţoşatăSpre care avansăm inversând o legătură de rudenieIar sângele picură din acel gât tăiat, ce era mai ieri o piesă păgânăŞi acum această cădere pasională,Sau poate doar graba de a ajunge din urmă ultima barcăprin toată această ploaie şi ceaţă.Rugina supune palpitaţiile sângelui.Ce ne facem dacă brusc reînvie acest cântec?Ce va fi cu uzurparea noastră?Desprinde-te de cer, mi-aţi zis şi aţi văzut cenuşa voastră inferioară.Nu suntem noi cei cărora le corespunde să dea cu piciorul peste acest gâtSub mişcările rapide ale aripilor victorioaseE dreptul celor care au de sângeratasupra magnoliile venericeSă imprimă raza combinatorie peste pânzăIeri rugină şi sânge picurătorAcum această oglindă portocalie unde tu te piepteni cu dinţi de hienăAşteptând ca întruparea te va salva de pedeapsăÎnainte de a te acoperi cu pânzaŞi înaintând spre ultima barcăCu rapiditatea de a împrejmui cu sârmă această copulaţie de labirinturiPrecum cel care vede marea pentru prima oarăCe ne facem dacă un cineva pune să lupte pescăruşul şi cocoşul?Desprinde-te de cer, mi-aţi zisÎn dimineaţa aceasta de multă ploaie şi ceaţăDupă asta pune stăpânire pe palpitaţiile sângelui meu.
DOMINGO
A Miguel Arteche
Una gaviota se lanza contra al gallo, para extinguir su canto
Corta su cuello cualquier mañana de lluvia y de neblina
Donde avanzamos trastocando un vinculo empavonado
La sangre gotea de aquel cuello, ayer una pagana armazón
Ahora ese declive enardecido
O tan solo la urgencia para alcanzar el último barco,
tras toda ese lluvia y neblina
El oxido conquista temblores de sangre
¿Qué haremos si de pronto se revive ese canto?
¿Qué sería de nuestra usurpación sobre los cierres?
Córtame del cielo, me has dicho y verás vuestra ceniza inferior
No es a nosotros a quienes corresponde hurgar en ese cuello
Bajo sleteos victoriosos
Es a aquellos que habrán de desangrarse
sobre las magnolias venéreas
Y estampar el rayo combinatorio sobre el lienzo
Ayer óxido y sangre goteante
Ahora ese gran espejo naranjo donde te peinas con dientes de hiena
Esperando que la combinacion te absuelva
Antes de cubrirte con el lienzo
Y avanzar hacia el último barco
Con el desbocamiento de rodear con alambres esa cópula de laberintos
Como quien ve por primera vez el mar
¿Qué haremos si alguen pone a pelear a la gaviota y al gallo sobre los cieres?
Córtame del cielo, me has dicho
Pero en esa mañana de mas lluvia y neblina
Despues conquista mi temblor de sangre.
